Categorie: A

ACATAROASĂ (adv.)

A

întru câtva, pe drept

„așe dă ștrimfi”

A

set de 5 bucăți de sârmă mai groasă (lungă de 20 cm) folosite la împletit ciorapi din lână

„ac dă șipcă”

A

ac lung cu vârf subțire și în formă de cârlig, folosit pentru făcut dantelă

AC, AȘE (s.n.)

A

ac; frunză de conifere

„a mierje abușâlea”

A

a merge târându-se pe jos (înainte de a merge sprijinindu-se pe mâini și pe picioare)

ABUȘÂLEA/ABUȘÂLIA/ABUȘLEA (adv.)

A

târâș; mergere înainte atingând pământul cu genunchii; felul de mers al copiilor atunci când învață să meargă

ABURE, ABURI (s.m.)

A

vapori de apă; vapori obţinuti din flori de fân, uscate, adunate din podul şurii şi puse într-un vas cu apă în care se introducea fier înroşit; femeia care se pregătea să nască stătea cu capul aplecat deasupra oalei şi inhala aburii, pentru uşurarea travaliului

ABURE (s.m. sg.)

A

părere; nălucă; suflet

ABUNĂSAMĂ (adv.)

A

desigur, fără îndoială

ABŢIGUI, ABȚÂGUI (vb., IV)

A

a lovi uşor pe cineva, a mustra, a dojeni, a certa; a se îmbăta uşor, a se ameţi

„a sta abtac”

A

a sta smirom, a sta în același loc/nemișcat/în poziție de drepți; a sta de veghe/pază

ABTAC (adv.)

A

în același loc, nemișcat

ABSOLUT (adj.)

A

absolvent (teolog absolut – absolvent al Facultății de Teologie)

ABRICTUI, ABRICTUI (vb., IV)

A

a face observaţii moralizatoare; a mustra, a dojeni, a certa pe cineva

ABRICT, ABRICTURI (s.n.)

A

maşină care efectuează în mod mecanic operaţii cu rindeaua la care cuţitele au o mişcare de rotaţie, prelucrarea asemănându-se cu frezarea; maşină de rindeluit

ABRAC (s.n.)

A

tain de grăunțe pentru animale

ABORT (s.n.)

A

WC

ABOLÂNDA (adv.)

A

fără discernământ, fără sens, fără rost

ABIA (adv.)

A

foarte puțin; cu mare dificultate

ABEŞ (adv.)

A

chiar

ABĂTUT, ABĂTUTĂ, ABĂTUȚ, ABĂTUCE (adj.)

A

supărat, trist (adj. propriu-zis cu rol de nume predicativ pe lângă vb. copulativ „a fi”); întoarse, adunate (provenit din participiul verbelor „a întoarce”, „a aduna”)

ABĂROC, ABĂROAȘE (s.n.)

A

joc vechi în zona Lugojului; d-a abărocul; d-a oborocul

ABĂRĂBĂRI, ABĂRĂBĂRESC (vb.)

A

a aranja, a pune unul lângă altul mai multe lucruri/ființe cu aceeași însușire/mărime;

ABĂRĂBARI (interj.)

A

(ca formulă de salut, mulţumire, urare etc.) toate cele bune, toată fericirea!, ocolească-te orice necaz!

ABĂR (conj.)

A

dar

ABATUTU (s.f.)

A

abatere

ABAŞĂ (s.m.)

A

căpetenie de hoţi (sau haiduci)

ABAR (s.n.)

A

habar

ABACERE, ABACERI (s.f.)

A

abatere de la traseu; îndrumare spre altă destinație

ADĂOARA (num.)

A

– a doua oară; pe viitor

ADĂOARA (adv.)

A

– încă o dată