C – Dicționar

DĂZBĂURA, DĂZBĂURĂ (vb., I, pers. a III-a)

C

a se însenina

CUFUNDAT, CUFUNDATĂ, CUFUNDAȚ, CUFUNDACE (adj.)

C

afundat, dus la fund

CUFUNDA, CUFUND (vb., I, tranz. reflex.)

C

a se cufunda

CUFĂR, CUFERE (s.n.)

C

geamantan, valiză

CUDUBĂ, CUDUBE (s.f.)

C

cutie din tablă de formă dreptunghiulară prevăzută cu ușă, parte componentă a unui cuptor de bucătărie

CUCUVĂIT, CUCUVĂICE (s.n.)

C

cântec de cucuvea

CUCUVAUĂ, CUCUVIELE (s.f.)

C

cucuvea

CUCUVAMĂ, CUCUVĂMI (s.f.)

C

pământ frământat cu apă, cu care se jucau copiii în trecut făcând pocnitori

CUCURUZEL, CUCURUZEI (s.m.)

C

mărgăritar (floare)

CUCURUJIOR, CUCURUJIORI (s.m.)

C

mărgăritar (floare)

„cucurudz dă cocoș”

C

popcorn

„cucurudz cu frundza-n sus, țucu-i ochii cui ce-o pus”

C

versuri de dragul celui ce a semănat

„ai o Dunăre dă cucurudz”

C

ai mult porumb

CUCURUDZ, CUCURUDZ/CUCURUDZĂ (s.m.)

C

porumb și lanuri de porumb

CUCURIGU-GAGU! (interj.)

C

cântecul cocoșului

CUCUREDZAT, CUCUREDZĂTURI (s.n.)

C

cotcodăcit

CUCUOI, CUCUAIE (s.n.)

C

cucui

CUCUMIELȘI, CUCUMIELȘI (s.m.)

C

melc

CUCUMIAUĂ, CUCUMIELIE (s.f.)

C

cucuvea

CUCUIT, CUCUITURI (s.n.)

C

cântecul cucului

CUCUIOB, CUCUIOABĂ, CUCUIOBI, CUCUIOABE (adj.)

C

(despre oameni, depr.) cucuiat, cocârjat, adus de spate, îndoit

CUCUIOAVĂ, CUCUIOAVE (s.f.)

C

vârf de munte, înălțime

„a sui în cucuiele”

C

a te sui pe casă (pe hambar etc.)

CUCUIAUĂ, CUCUIELE (s.f.) – loc înalt; (fig.)

C

a risca, a se hazarda

CUCUIAT, CUCUIATĂ, CUCUIAȚ, CUCUIACE (adj.)

C

cocoțat

CUCUIALĂ, CUCUIELI (s.f.)

C

năzdrăvănie

CUCUIA, CUCUIEDZ (vb., I)

C

a se îndoi de spate; a se gârbovi, a se cocârja

CUCUIA, CUCUI (vb., I, tranz. reflex.)

C

a se urca pe un loc înalt

CUCU-CUCU! (interj.)

C

cântecul cucului

CUCUBINĂ, CUCUBINE (s.f.)

C

concubină

CUCNI, CUCNESC (vb., IV)

C

a aţipi cu intermitenţe, a dormita, a picoti

CUCNĂ, CUCNI (s.f.)

C

cuptor zidit, pentru copt pâine

CUCIUMĂ, CUCIUME (s.f.)

C

pătură, poneavă

CUCIUBI, CUCIUBESC (vb., IV, tranz.)

C

a ghici

CUCIU! CUCIU! (interj.)

C

strigăt cu care se cheamă câinii

CUCINEL (adv.)

C

încetișor

CUCIMĂ, CUCIMIE (s.f.)

C

glugă

CUCIE, CUŢ (s.f.)

C

cute

CUCIE, CUCII (s.f.)

C

colivă (grâu fiert cu zahăr, nuci, etc, folosit la părăstase și pomeni)

CUCICĂ (s.f.)

C

femeie rea

CUCIAR, CUCIARE (s.n. şi interj.)

C

se strigă la animalele de curte pentru a intra în coteţ

CUCERNIC, CUCERNIȘI (s.m.)

C

lemnul de care se leagă caii la trăsură

CUCER, CUCERE (s.n.)

C

locuința mică, neîncăpătoare

CUCEDZA, CUCEDZ (vb., I, tranz.)

C

a cuteza, a îndrăzni

CUCEBĂR, CUCEBĂRI (s.m.)

C

vânzător de zaharicale

CUCE (s.f.)

C

gresie de ascuțit coasa

CUCE, CUCI (s.f.)

C

lichea, persoană nestatornică/dubioasă

CUCE GLAGE (s.f., sg.)

C

piatră de ascuţit

CUCE (A STA) (expr.; vb.)

C

a sta în frunte

CUCĂR, CUCĂRE (s.n.)

C

ceas cu cuc

CUCĂR, CUCĂRE (s.n.)

C

binoclu, aparat optic (în general)

CUCĂIALĂ, CUCĂIELI (şi CUCĂIT) (s.f.)

C

picoteală, picotit

CUCĂI, CUCĂI (vb., IV, intranz.)

C

a dormita, a moțăi, a aţipi

CUCĂ, CUȘI (s.f.)

C

clanţă

CUCĂ, CUCI (s.f.)

C

deal izolat; ridicătură de pământ; femininul de la cuc (în limba populară)

CUCĂ (NU) (expr.)

C

nu doarme (sens ironic)

CUCA (vb., I)

C

a cânta „cucu”

„singur cuc”

C

complet singur

„i-o cântat cucu”

C

i-a prevestit

„cucu cântă, mierla dzâșe, Budapesta să să strâșe”

C

versuri de final a stăpânirii maghiare

CUC, CUȘI (s.m.)

C

pasăre

CUBUL, CUBULI – var. CÂBLĂ

C

CUBICAȘ, CUBICAȘ (s.m.)

C

salahor care cară cu roaba pământ, piatră etc. sau care sapă șanțuri, fiind plătit după numărul metrilor cubi de produse cărate sau al celor de pământ dislocat

CUBIC, CUBIȘE (s.n.)

C

groapă săpată între apă și dig; un metru ster de lemne

CUBERT, CUBERCIE (s.n.)

C

plic

CUBĂR, CUBĂRE (s.n.)

C

acoperișul de la trăsură

CUBĂ, CUBE (s.f.)

C

ţigară de foi

CUAȘIE, CUOC (vb., III, tranz., reflex.)

C

a coace

CUASNAR, CUASNĂRIE (s.n.)

C

ladă pentru haine

CUASĂ, CUASĂ (s.f.)

C

coasă

CUARNĂ, CUARNIE (s.f.)

C

coarnă

CUARDĂ, CUARGE (s.f.)

C

urzeală la războiul de ţesut

CUAMĂ, CUAME (s.f.)

C

coamă

CUAILII-PUOPI (s.f.)

C

clocotiș

CUADĂ, CUODZ (s.f.)

C

coadă

CUADA-VAȘII, CUODZÂLII-VAȘII (s.f.)

C

coada-vacii

CUADA MÂŢÎ (s.f.)

C

ulceraţie albicioasă în jurul gurii la cai şi (prin extensie de sens) la oameni

CU SAMĂ (adv.)

C

cu grijă

CU MIC CU MARE (expr.)

C

toață lumea, toți

CU (prep.)

C

împreună, însoţit

CRUȚA, CRUȚ (vb., I, tranz.)

C

a ierta; a feri pe cineva de consecințe, a mânca cu cumpătare, a mânca mai mult legume decât carne

CRUȘIU (adv.)

C

cruciş

CRUȘIT, CRUȘITĂ, CRUȘIŢ, CRUȘICE (adj.)

C

mirat, uimit, înmărmurit (Când am ajiuns acolo, m-am cruşit dă şi-am vădzut.)

CRUȘIELNIȚĂ, CRUȘIELNIȚĂ (s.f.)

C

semnul crucii; partea din față a cociei, așezată pe cracii acesteia

CRUȘIE, CRUȘI (s.f.)

C

semnul crucii; partea din față a cociei, așezată pe cracii acesteia

CRUȘIANDĂ, CRUȘIANGE (s.f.)

C

cruce

CRUȘI, CRUȘIESC (vb., IV)

C

a se mira, a se cruci, a-și face semnul crucii cu uimire (nu și pentru a se ruga)

CRUȘENIE, CRUȘENII (s.f.)

C

tânjală trasă de cai la arat

CRUȘELNIŢĂ, CRUȘELNIȚĂ (s.f.)

C

crucea de la car

CRUŞELNIC, CRUŞELNIȘE (s.n.)

C

piesă de la războiul de ţesut ce ţine iţele şi brâglele

CRUȘE, CRUȘI (s.f.)

C

grup de treisprezece snopi de grâu, orz sau secară, aşezaţi unul peste altul în formă de cruce; partea din faţă a căruţei

„s-o scos crușea la mormânț”

C

ceremonie pentru slujirea morților

„s-o scos crușea dălături”

C

ceremonie religioasă la crucea din marginea satului

„i-am dat crușe lu fraci-miu”

C

am renunțat la moștenire în favoarea fratelui meu

„crușea drumului”

C

intersecție de drumuri

CRUȘE, CRUȘI (s.f.)

C

cruce

CRUŞĂŢ, CRUŞÂŢĂ (s.n.)

C

bucată de sare

CRUP, CRUPĂ, CRUPI, CRUPE (adj.)

C

persoană care este într-o stare avansată de ebrietate; beat

CRUP (s.n. sg.)

C

angină difterică

CRUNTAT, CRUNTATĂ, CRUNTAȚ, CRUNTACE (adj.)

C

însângerat, sângeros