a (se) zăpăci, a (se) buimăci
Categorie: A
ALAUZÎ́, ALAUZĂSC (vb., IV)
a-şi pierde, din cauza bătrâneţii, acuitatea, integritatea facultăţilor intelectuale şi fizice; a se ramoli
ALAUZÂT, ALĂUZÂTĂ, ALAUZÂŢ, ALĂUZÂCE (adj.)
(despre persoane) care şi-a pierdut vioiciunea mişcărilor, a facultăţilor intelectuale din cauza bătrâneţii); ramolit
„tot zăniatu-i cu alatu“
fiecare meserie îşi are sculele (și priceperile/deprinderile/secretele) sale
ALAMÂIE, ALAMÂI (s.f.)
(înv.) fructul lămâiului, de formă sferică alungită, cu coaja galbenă, aromată şi cu miezul acru; lămâie
AJIUI, AJIUIESC (vb., IV, tranz.)
a termina, a duce până la capăt o lucrare, a rezolva toate treburile
AINVERS, AINVERSĂ, AINVERȘ, AINVERSĂ (adj.)
(Înv., adesea adverbial) care este sau se face într-un sens opus direcţiei iniţiale sau fireşti; de la sfârşit către început; făcut pe dos, de-a-ndoaselea, invers
AHASTA, AHĂST (pron. dem. masc. și fem.)
acesta, aceasta (folosit atunci când interlocutorul indică pe cineva sau ceva relativ apropiat)
AGUR, AGURE (s.n.)
produsele, alimentele obţinute prin munca şi strădania cuiva; rezultatul material al activităţii desfăşurate de cineva; (fig.) totalitatea bunurilor care se află în posesiunea cuiva; avere, avut, avuţie