Categorie: C

CECĂNĂU (s.n.)

C

nărav (la animale)

CECĂ (s.f.)

C

construcție din lemn sau fier de pândit anmalele la vânat

CEBĂ, CEBE (s.f.)

C

orice unealtă folosită în gospodărie; om de nimic

CEBALĂ (s.f.)

C

flecar, înșiră vorbe fără rost

CEAUA (s.f., sg.)

C

un joc la nunți și la priveghiul morților: se joacă culcat pe spate și sprijinit pe mâni și căntând după un instrument ce imită lătratul câinelui

CEAȘMĂ (s.f.)

C

alică, bilă mică

CEAR (adv.)

C

chiar, baş

CEANC, CEANCURI (s.n.)

C

grămadă de obiecte de acelaşi fel aşezate unele peste altele; teanc

CEALMĂ (s.f.)

C

acoperământ de cap pentru femei de forma unei căciuli cu urechi

CEAG, CEAGURI (s.n.)

C

cheag, ferment pentru închegat laptele

CEACE (s.m. sg.)

C

nume cu care se adresează cineva unui frate mai în vârstă; cuvânt de adresare către un bărbat cu câțiva ani mai mare; nene

CEACĂ, CEȘI (s.f.)

C

pungă, punguță, teacă, păstaie

CEABĂ (RĂ)

C

om rău

CEA! (interj.)

C

direcționarea cailor spre dreapta

CEA (s.m. sg.)

C

v. ceace

CÂTUȘ (adv.)

C

cât de puțin

CÂTULUȘ (adv.)

C

câtuși de puțin, puțin de tot

CÂTUICA (adj.)

C

foarte puţin

CÂȘCIGA, CÂȘCIG (vb., I, tranz.)

C

a câștiga; a îngriji/hrăni (copilul, animalele domestice); a se pregăti, a aduna cele necesare unei călătorii, afaceri etc; a se aranja (a se bărbieri, a se îmbrăca frumos)

CÂŞ, CÂȘĂ, CÂŞ,CÂȘĂ (adj.)

C

pieziş, plecat, aplecat, oblic; care prezintă neregularităţi sau abateri de la forma normală, dreaptă; strâmb

CÂSLEJI (s.m. pl.)

C

perioada dinaintea postului Paștelui; interval de timp între două posturi mari; perioada dintre Bobotează și începutul Postului Paștelui

CÂRŢÂIE, CÂRŢÂI (s.f.)

C

una dintre cele patru despărţituri ale stomacului animalelor rumegătoare; foios

CÂRTOG, CÂRTOAJE (s.n.)

C

gunoi menajer; murdăria (excrementele) din culcușul animalelor, mai ales dacă e amestecată cu paie, frunze etc.

CÂRȘOR, CÂRȘORI (s.m.)

C

tip de inflorescenţă caracterizat prin dezvoltare unui ax principal, de-a lungul căruia se înşiră numeroase ramificaţii; ciorchine; cârcel cu ajutorul căruia se agaţă unele plante

CÂRȘLEGI (s.n.)

C

interval între două posturi bisericești

CÂRȘIE, CÂRŞII (s.f.)

C

povârniș, pantă, coastă, stâncă, piatră mare

CÂRŞIAG, CÂRŞIEJE (s.m.)

C

ulcior, vas din lut cu toartă și „ţâţă“ (pentru apă)

CÂRSAG, CÂRSEJE (s.n.)

C

urcior din lut ars, cu țâță, pentru luat apă la camp

„cârpă marie/cârpă groasă”

C

broboadă mare, din lână și cu ciucuri, care se poartă pe spate și se leagă pe sub brațe

„cârpă dă conși”

C

cârpă cu care se leagă cocul sau buclele împletite

„cârpă (d-a) albă/cârpă dă sai”

C

are formă pătrată și este folosită pentru a purta cu ea farfurii sau alte obiecte mici, înnodându-i capeții opuși, sub formă de cruce

CÂRPAȘI (adj.)

C

inapt, nepriceput, meseriaș slab, meseriaș care petecește

CÂRONA, CÂRON (vb., I)

C

(despre unele păsări) a scoate sunete caracteristice, neplăcute, scurte şi guturale, a cârâi; a se plânge, a protesta mereu, a cârti

CÂRNIT, CÂRNIESC (vb., IV)

C

cotit (Ai grijă că, aişi drumu o cărânieşce cătră stânga.)

CÂRN, CÂRNĂ, CÂRNI, CÂRNIE (adj. și adv.)

C

în formă de paranteze („picioarie cârnie”); nas puțin ridicat în sus („nas cârn”); inclinat într-o parte („umblă cârn”); strâmb

CÂRMOȘI, CÂRMOȘESC (vb., IV)

C

a se repezi asupra cuiva cu intenţii agresive; a năvăli, a tăbărî, a se năpusti fără pauze

CÂRMI, CÂRMIESC (vb., IV)

C

a schimba direcția de mers; a conduce vehiculul într-o direcție nouă