A – Pagina 2 – Dicționar

AȚÂȚAT, AȚÂȚATĂ, AȚÂȚAȚ, AȚÂȚACE (adj.)

A

întărâtat la o ceartă; ajutat cu surcele la aprinderea focului

AŢÂŢA, AȚÂȚ (vb., I)

A

(var. AŢÂŢĂI) a aprinde focul, a asmuţa, a porni pe cineva împotriva cuiva

AŢÂŞUARĂ, AŢÂŞUARЕ (s.f.)

A

aţişoară

AȚÂPIT, AȚÂPITĂ, AȚÂPIȚ, AȚÂPICE (adj.)

A

ațipit

AȚÂPI, AȚÂPIESC (vb., IV)

A

a îl fura somnul

AȚÂNE, AȚÂN (vb.)

A

a sta atent să prindă ceva

AȚĂ, ĂȚURI (s.f.)

A

ață, ațe

AŢĂ, AŢĂ (s.f.)

A

aţă

„păsulă cu ață”

A

păstaie (teacă) de fasole fibroasă

„cusut cu ață albă”

A

fals, neadevărat

„ață dă păpuși”

A

șnur de pantofi

„ață dă copil”

A

copil neascultător

AȚĂ, AȚĂ (s.f.)

A

ață; fibră

ATUNȘI/ATUNȘEA/ATUNȘIA (adv. de timp)

A

atunci

ATINJE, ATING (vb., III)

A

a lua contact direct dar superficial, uşor sau în treacăt cu un lucru sau cu o suprafaţă; a trage cuiva o bătaie; (fig.) a jigni, a insulta, a ofensa

ATÂTUŞCA (adv.)

A

atâtica

ATÂTA (adv.)

A

atât

ATÂRNA (vb., I, reflex.)

A

a (se) atinge, a (se) apuca de ceva

ATĂMÂNIERE, ATĂMÂNIERI (s.f.)

A

tămâiere

ATĂMÂNIAT (adj.)

A

trecut prin fum de tămâie

ATĂMÂNEAT, ATĂMÂNEATĂ, ATĂMÂNEAŢ, ATĂMÂNEACE (adj.)

A

dat cu fum de tămâie

ATĂMÂNEA, ATĂMÂNEDZ (vb., II, tranz.)

A

a tămâia, a produce fum prin arderea tămâiei

ATĂCAT, ATĂCATĂ, ATĂCAȚ, ATĂCACE (adj.)

A

atacat

ATĂ! (interj.)

A

iată!

ATACA, ATAC (vb., I)

A

a ataca fizic sau cu vorba

AȘTEAMĂT, AȘTEAMĂTE (s.f.)

A

umbră, urmă, după cineva, în urmă

AŞTĂLUI, AŞTĂLUI(ESC) (vb. IV, reflex.)

A

a se aşeza, a se pune

AŞTAMĂTU(CU) (loc. adv.)

A

pe urma cuiva, fără al scăpa din privire şi fără a te observa

AȘIUIT (adj.)

A

liniștit

AȘIUI, AŞIUIESC (vb., IV, tranz. reflex.)

A

a se stabili, a se așeza, a se liniști

AȘIERĂ (adj.)

A

așteaptă să primească ceva

AŞIERAT, AȘIERATĂ (s.n.)

A

pândă, pândit

AŞIERA, AȘIEREDZ (vb., I)

A

a nimeri

AȘIEL (interj.), (vb. + pron.)

A

iată-l, privește-l

AȘIA (adv. de loc)

A

în acest loc

AȘI (adv. de loc)

A

aici

AȘERAT, AȘERATĂ, AȘERAŢ, AȘERACE (adj.)

A

aşteptat, pândit

AȘERARE, AŞERĂRI (s.f.)

A

așteptare, pândă

AȘERA, AȘERUI (vb., I)

A

a urmări cu nerăbdare un moment favorabil, a aştepta prilejul de a pune mâna pe ceva sau a afla ceva; a pândi; a urmări gesturile, manifestările sau acţiunile cuiva, pentru a-i ghici gesturile, intenţiile; a avea nădejde la…, a aştepta să…, a tinde spre…; a aştepta cu nerăbdare, cu atenţia încordată

AȘERA, AȘER (vb., I)

A

a aștepta ceva, a dori, a spera; a pândi, a simți, a mirosi

AȘEDZA, AȘĂDZ (vb., I)

A

a așeza

„așe dă-nșirat duan”

A

ace pentru înșirat tutunul

„așe dă ștrimfi”

A

ace de împletit ciorapi

„așe dă șicmă”

A

ace de croșetat

„așe dă moț”

A

ace pentru prins părul în coc

„așe dă făcut injecție”

A

ace de seringă

„așe dă cusut”

A

ac de cusut

„așe dă brad”

A

ace/frunze de brad

„așe dă albină”

A

ace de albină

„așe cu boată”

A

ace cu gămălie

AȘE (s.n. pl.)

A

ace

AŞCIАRNUT, AŞCIАRNUTURI (s.n.)

A

аşternut

AȘCIERNUT, AȘCIERNUTURI (s.n.)

A

cearșaf; pat de paie pentru animale

AŞCIERNIE, AŞCERN (vb., III)

A

a aşterne

AŞCIAMATA (adv.)

A

așteamăt

AȘCIA (pron. dem.)

A

acestea

AȘCHIMOGE (adj.)

A

pipernicit, urât

AȘCHIMODIE, AȘCHIMODII (s.f.)

A

persoană slabă, nedezvoltată

AȘCERNUTURI (s.n. pl.)

A

lenjerie de pat

AȘCERNUT, AȘCERNUCIE (s.n.)

A

paiele care se aștern în grajd pentru ca animalele să nu doarmă direct pe pământ; așternut pentru pat, cearșaf

AȘCERNE, AȘCERN (vb., III)

A

a așterne

AȘCEPTAT, AȘCEPTATĂ, AȘCEPTAȚ, AȘCEPTACE (adj.)

A

așteptat

AȘCEPTARE, AȘCEPTĂRI (s.f.)

A

așteptare

AŞCEPTA, AŞCEPT (vb., I)

A

a aştepta

AŞCELALCE (pron. dem.)

A

astealalte

AȘCEAPTA, AȘCEPT (vb., I)

A

a aștepta

AȘCEA (pron. şi adj. dem. fem. pl.)

A

acestea

AȘÂJGEREA (adv.)

A

la fel

„om așădzat”

A

om pașnic, liniștit

„om așădzat la casa lui”

A

om căsătorit și cu gospodărie proprie

AȘĂDZAT, AȘĂDZATĂ, AȘĂDZAȚ, AȘĂDZACIE (adj.)

A

așezat; pașnic, liniștit

AŞĂDZARIE, AŞĂDZĂRI (s.f.)

A

așezare

AŞADZA, АŞÂĂDZ (vb., IV, tranz., reflex.)

A

a se aşeza

AȘA Ș-AȘA (loc. adv.)

A

imprecis, neclar

AŞA (adv.)

A

aşa

AȘA (adv.)

A

astfel; fără echivoc

AȘ! (adv.)

A

chiar

A-Ș ADUȘE AMINCE (loc. vb.)

A

a-și aminti

ASUPRI, ASUPRESC (vb., IV)

A

a se comporta dur cu cineva, a asupri

„o vinit asupra me”

A

a venit împotriva mea

ASUPRA (prep.)

A

deasupra; împotrivă; în plus

ASUI, ASUIESC (vb., IV, reflex.)

A

a se aşeza; a se stabili

ASUDZALĂ (s.f.)

A

sudoare, transpiraţie

ASUDOARE (s.f.)

A

sudoare, transpiraţie

ASUDAT, ASUDATĂ, ASUDAȚ, ASUDACE (adj.)

A

transpirat

ASUDA, ASUD (vb., I, intranz.)

A

a transpira

ASTUPUȘ, ASTUPUȘURI (s.n.)

A

dop de lemn pentru butoaie sau cep pentru sticlele cu gură mică și gâtul lung

ASTUPEC, ASTUPECURI/ASTUPUȘ/ASTUPUŞĂ (s.n.)

A

capac la vase mari de metal, capac pe vasul de metal în care se păstrează laptele

ASTUPAT (adj.)

A

acoperit

ASTUPALĂ (s.f. sg.)

A

astm(ă)

ASTUPA, ASTUP (vb., I)

A

a respira cu dificultate datorită astmului; a se sufoca, a se înăbuși

„a astupa gura cuiva”

A

a reduce pe cineva la tăcere, fie constrângându-l (fizic) să tacă, fie prezentându-i contraargumente convingătoare

ASTUPA, ASTUP (vb., I)

A

a afunda/a închide o gaură; a pune dop; a înfunda; a acoperi

ASTUORA (pron.)

A

ăstora

ASTUOR (pron. dem.)

A

ăstora

ASTRUCAT, ASTRUCATĂ, ASTRUCAŢ, ASTRUCECE (adj.)

A

acoperit

ASTRUCAT, ASTRUCATĂ, ASTRUCAŢ, ASTRUCACE (adj.)

A

acoperit, înfundat

ASTRUCARE, ASTRUCĂRI (s.f.)

A

înfundătură, acoperire

ASTRUCA, ASTRUC (vb., I)

A

a acoperi, a înfunda

ASTRIGAN, ASTRIGANE (s.n.)

A

pronunţare deformată pentru „astrahan”