lucruri rele, prostii ale elevilor
Categorie: B
BLIDIȘEL, BLIDIȘELE (s.n.)
diminutiv al cuvântului blid; vas de pământ sau de lemn din care se mănâncă; strachină
BLEZGOIA, MĂ BLEZGOI (vb., IV)
a face mofturi, a se răzgâia, a se fandosi; a face ochii mari, a se holba; a se crăpa, a se sparge
BLEG, GLEAGĂ, BLEGI, BLEGE (adj.)
lipsit de voință, de energie; prost; animale cu urechi mari care atârnă în jos
BLEAU, BLEAURI (s.n.)
una dintre piesele metalice care îmbracă osia din lemn a carului şi pe care se sprijină inelul leucii
BLEASC, BLEASCURI (s.f.)
vigoare, tărie, putere, mană; termen întâlnit în folclorul copiilor „vine cascu’ (căscatul) șîț’ ia bleascu” (s.n.) – gură; „a da pistă bleasc” – a da peste gură
BLEASC (s.n. sg.)
sufletul (animalului), se folosește cu referire la cineva după care nu-ți pare rău că a murit
BLÂNGI, BLÂNGESC (vb., IV, tranz.)
a pune la cale, a unelti, a pregăti în ascuns o acțiune împotriva cuiva
BLÂNDĂ, BLÂNG(I)E (s.f.)
umflătură pe suprafața epidermei cauzată, de regulă, de mușcătura unei insecte
BLĂSTĂMAT, BLĂSTĂMATĂ, BLĂSTĂMAȚ, BLĂSTĂMACIE (adj. și s.)
blestemat, (om) intrigant, făcător de rele; afurisit, șiret, viclean; neastâmpărat