C – Pagina 13 – Dicționar

CIOFTĂ, CIOFCE (s.f.)

C

bucată de lemn

CIOFLINGAR, CIOFLINGARI (s.m.)

C

secătură, om de nimic

CIOFLIENDĂR, CIOFLIENDĂRI (s.m.)

C

v. ciocliendăr

CIOFLICA, CIOFLICĂI (vb., I)

C

a îndoi, a strâmba

CIOFLEGAT, CIOFLEGATĂ, CIOFLEGAŢ, CIOFLEGACE (adj.)

C

ghebos, aplecat de spate

CIOFLEC, CIOFLECI (s.m.)

C

prost, tâmpit

CIOFLĂNOS, CIOFLĂNOASĂ, CIOFLĂNOȘ, CIOFLĂNOASĂ (adj.)

C

dezordonat, neplăcut la vedere

CIOFALOAGĂ, CIOFALOAJE (s.f)

C

piesă de lemn pentru împiedicatul carului

CIODĂ, CIODE (s.f.)

C

ac de siguranță

CIOCUŞ, CIOCUȘĂ (s. n.)

C

chibrituri

CIOCSONI (s.m.)

C

broscoi

CIOCOT, CIOCOCE (s.n.)

C

o piesă de lemn, ce umblă pe piatra morii pentru a regla căderea boabelor

CIOCOLADĂ, CIOCOLĂDII (s.f.)

C

ciocolată

CIOCOFLENDĂR, CIOCOFLENDĂRI (s.m.)

C

pierde-vară

CIOCNIT, CIOCNITĂ, CIOCNIȚ, CIOCNICE (adj.)

C

țâcnit, nerod

CIOCNI, CIOCNIESC (vb., IV)

C

a (se) ciocni, a lovi; a ciobi, a sparge; a se lovi, a se tampona

CIOCLENDĂR, CIOCLENDĂRI (s.m.)

C

om înstrăinat de sat, ajuns la oraș unde și-a format deprinderi urâte, om de nimic

CIOCII (s.m. pl.)

C

aluat cu ou, dat prin răzătoare, fiert și consumat cu zahăr

CIOCHIARSĂ (s.f.)

C

scule pentru lucru; organele genitale ale bărbatului

CIOCHERSĂ, CIOCHERSE (s.f.)

C

sculă, unealtă

CIOCÂRȚÎ, CIOCÂRȚĂSC (vb., IV, tranz.)

C

a tăia, a ciopli

CIOCÂRTEA, CIOCÂRCELE (s.f.)

C

cuiul din mijlocul plugului

CIOCÂRC, CIOCÂRCURI (s.n.)

C

unealtă pentru adunat ața pe mosor, letcă

CIOCÂI, CIOCÂIE (s.n.)

C

hoit

CIOCĂLAIE (s.f., sg.)

C

ciocnirea ouălor

CIOCAIALĂ, CIOCAIELI (s.f.)

C

ciuguleală

CIOCAI/CIOCĂI, CIOCĂI (vb., IV)

C

(despre păsări) a ciupi de ici de colo cu ciocul lucruri de mâncare; a ciuguli

CIOC, CIOCURI/CIOACE (s.n.)

C

(var. CĂUC) plisc; polonic; teacă metalică în care se poartă cutea pentru ascuțit coasa

CIOC! (s. și interj.)

C

sunetul auzit la ciocnirea unui ou de un obiect tare sau la ciocnirea, între ele, a ouălor fierte

CIOBÂRNAC, CIOBÂRNAȘE (s.n.)

C

vas mic

CIOBÂRN, CIOBÂRNE (s.n.)

C

ciob

CIOBÂRCĂI, CIOBÂRCĂI (vb., IV)

C

a se juca cu un lichid, împrăștiindu-l

CIOBÂLCĂI, CIOBÂLCĂI (vb., IV)

C

a bolborosi, a răsufla în apă, a stropi

CIOBĂNIE (s.f.)

C

oierit

CIOB, CIOBI (s.m.)

C

persoană cu nasul turtit

CIOAŞCĂ, CIOAȘCHE (s.f.)

C

palmă

CIOANCĂ (s.f.)

C

boacănă, ștrengărie

CIOAFLĂ, CIOAFLE (s.f.)

C

locul unde se adună apă amestecată cu gunoaie

CIOAFĂ, CIOAFE (s.f.)

C

varză moale, fără căpățână

CIOACĂ (s.f.)

C

cutie de lemn, în care se ţine cutea pentru coasă; vârf de munte

CIOABĂ (s.f.)

C

lingură ruptă pe jumătate

CINZAICĂ (s.f.)

C

piesa de la război, lângă care se află un fus, regulatorul sulului pe care se adună materialul ţesut

CINIERUȚ, CINIERUȚĂ (s.n.)

C

tineruț; farfurioară

CINIERET (s.n.)

C

tineret

CINIERI, CINIERI (s.n.)

C

farfurie

CINGIRE (s.f.)

C

tigaie

„a lua/a facie cingiia”

C

a servi o gustare între prânz și cină (corespondentul englezescului „ceai de la ora 5”)

CINGIE, CINGII (s.f.)

C

chindie, după-amiaza (orele 16-17) spre apusul soarelui

CINGHILII (s.f., pl.)

C

caise

CINGEU, CINGEIE (s.n.)

C

prosop, ștergar, broboadă

CINGĂU, CINGĂIE (s.n.)

C

butuc putred și tăiat

CINGĂTOARIE, CINGĂTORI (s.f.)

C

brâu bărbătesc, curea; curea la hamul cu care se strâng caii sub burtă când sunt înhămați

CINGĂ, CINJI (s.f., sg.)

C

element component al cepsei, o fâșie de pânză de formă dreptunghiulară, ornamentată; bandă lată de piele/lână/cânepă, cu care se fixează șaua de pe cal; cingătoare de piele sau de pânză

CINERIAȚĂ (s.f.)

C

tinerețe

CINERI, CINERE (s.n.)

C

farfurie

CINEREŢĂ, CINEREAŢĂ, CINEREŢI (s.f.)

C

tinereţe

CINERET (s.multiplu)

C

tineret

CINEREA, CINERELE (s. f)

C

tinerică

CINEARI (s.f.)

C

farfurie

CINDUŢĂ, CINDUȚĂ (s.f.)

C

(var. CINDUŞĂ) bucătărie de vară

CINDĂ, CINDZ (s.f.)

C

tindă, bucătărie

CINCĂTUI, CINCĂTUI (vb., IV)

C

a nu se supăra

CINĂŞ, CINAŞĂ, CINAŞ, CINAŞIE (adj.)

C

fercheş, gingaş

CINĂR, CINĂRĂ, CINERI, CINERE (adj., s.m. şi s.f.)

C

tânăr; mire, mireasă

CINARIU, CINARI (s.m.)

C

pânză cu fire de beteală

CINARIU, CINARE (s.n.)

C

pânză cu fire de bete

CINARINI (s.m.)

C

sg. fir gros din bumbac introdus într-o țesătură fină din bumbac

CINAR (s.n.)

C

pânză de bumbac

CINALĂ, CINELI (s.f.)

C

tină

CIMPURIU, CIMPURIIE, CIMPURII, CIMPURII (adj.)

C

timpuriu

CIMPOREȘ, CIMPOREȘ (s.m.)

C

ciotul care rămâne în câmp după tăierea brațelor de porumb sau floarea soarelui

CIMPI (s.m. pl.)

C

timpuri, vremuri

CIMP, CIMPURI (s.n.)

C

timp

CIMNEALĂ, CIMNIELI (s.f.)

C

viață liniștită

CIMIȘOARA (s. propriu)

C

Timișoara

CIMIȘAN, CIMIȘANĂ, CIMIȘENI, CIMIȘENE (s. și adj.)

C

timișean

CIMIȘ (s. propriu)

C

râul Timiș

CIMIE, CIMII (s.f.)

C

femeie geloasă

CILIN (adv.)

C

separat, aparte

CILIM, CILIMURI (s.m.)

C

cuvertură din lână țesută, cu motive florale, pentru acoperit patul, cu franjuri pe margine din acelaşi material

CILIGĂ, CILIGI (s.f.)

C

șaretă, trăsură mai mică

CIGORI (vb., IV)

C

a se speti, a se chinui

CIGOANE, CIGONI (s.f.)

C

scăldătoare

CIGNĂ, CIGNE (s.f.)

C

tihnă

CIGMEJ, CIGMEJĂ (s.n.)

C

puiuțul mesei, pupitru

CIGMEI, CIGMEIE (s.n.)

C

sertăraș la masă, puiuțul mesei

CIGĂRĂ, CIGĂRI (s.f.)

C

prâsnel, sfârlează

CIGĂ, CIGHE (s.f.)

C

scripete

CIGANIE, CIGĂNI (s.f.)

C

cratiță, tigaie

CIFLU, CIFLE (s.n.)

C

corn

CIEȘMIE, CIȘMII (s.f.)

C

alice, plumb

CIEȘCUI, CIEȘCUI (vb., IV)

C

a se văita, a se necăji, a se mira

CIEȘÂT, CIEȘÂTĂ, CIEȘÂȚ, CIEȘÂCE (adj.)

C

oblic, pieziș

CIERONIU, CIERONI (s.m.)

C

lemnul de cer

CIECȘALĂ, CIECȘALI (s.f.)

C

teacă

CIECOVANA (s. propriu)

C

Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul (29 august)

CIEAMĂȚ, CIEAMĂȚĂ (s.n.)

C

luntre, barcă mică

CIE (pr. invar.)

C

ce

C(I)E DUȘI

C

te duci

CICUȚĂ (s.f.)

C

mătușă