C – Pagina 12 – Dicționar

CIUCULENDĂR, CIUCULENDĂRĂ, CIUCULENDĂRI, CIUCULENDĂRE (adj.)

C

om fără ocupație, haimana

CIUCIUR, CIUCIURI (s.m.)

C

izvor

CIUCIUMEA, CIUCIUMELE (s.f.)

C

ghicitoare

CIUCIULA (vb., I)

C

a se tăvăli (este vorba de găini)

CIUCIUC, CIUCIUȘ (s.m.)

C

copil grăsuț

„ciuciu-ciuciu, nu-i răchie-n buciu”

C

strofă dintr-un cântec

CIUCIU! (interj.)

C

nimic

CIUCE, CIUȘI (s.f.)

C

briceag

CIUC, CIUȘE (s.n.)

C

o mână de fân sau de lână

CIUBLE, CIUBLECE (s.f.)

C

vase, oale

CIȚO, CIȚĂ (interj.)

C

cuvânt folosit la chemarea porcilor

CIŢĂ, CIȚĂ (s.f.)

C

iconiţă, icoană

CIȚ! (interj.)

C

cuvânt pentru chemarea pisicilor

CITURIȚĂ, CITURIȚE (s.f.)

C

dim. de la ciutură

„nu-i cităv la cap”

C

nu-i normal

CITĂV, CITĂVĂ, CITĂVI, CITĂVE (adj.)

C

întreg, sănătos

CIT, CITE (s.f.)

C

icoană, tablou

CIŞTĂLUI, CIŞTĂLUI(ESC) – (vb., IV, tranz. reflex.)

C

a aranja, a găti (casa, camera, hainele), a se aranja pe sine

CIȘTĂLAT, CIȘTĂLAȚ (adj.)

C

îngrijit, aranjat

CIȘLĂR, CIȘLĂRI (s.m.)

C

tâmplar

CIŞLARIE, CIŞLARII (s.f.)

C

atelierul tâmplarului, tâmplărie

CIŞLARAI, CIȘLĂRAIE (s.n.)

C

obiecte făcute de tâmplar

CIȘCOLA, CIŞCOLESC (vb., I, intranz.)

C

a se plânge, a se văieta, a se jelui

CISU (adv.)

C

bun

CISTÂNIE (s.f.)

C

priveliște curată, teren curățit

CISTĂȘÂȚ (adj.)

C

îngrijit, aranjat

CISNĂ, CISNE (s.n.)

C

necaz, rău

CISÂG (s.n.)

C

avut, avuție în bucate

CISĂLIȚĂ (var. CHISĂLIȚĂ) (s.f.)

C

boască, restul de la comină fiartă pentru obținerea țuicii

CIRTĂ, CIRȚ (s.f.)

C

păr mai lung lăsat pe frunte

CIROPALĂ, CIROPELI (s.f.)

C

lichid; jumătate lichid jumătate solid

CIRIPAR, CIRIPARI (s.m.)

C

hoț, flecar

CIRIPAR, CIRIPARI (s.m.)

C

hoț (flecar)

CIRINIE, CIRINII (s.f.)

C

oală, castron de copt sau fript

CIRINĂ, CIRINIE (s.f.)

C

oale de copt

CIRIGONIU, CIRIGOANIE (s.n.)

C

baltă mare

CIRI-CIRI (adv.)

C

sau-sau

CIRICĂI, CIRICĂIE (vb., IV, unipers.)

C

(despre păsări) a ciripi

„ciric îmbuc”

C

ghicește, alege pe nevăzute

CIRIC (interj.)

C

(la jocurile de copii) ciric-îmbuc! – ghiceşte, alege pe nevăzute sorţii!

„ciri așa, ciri așa”

C

în felul acesta sau în felul acesta

CIRI (adv. de mod)

C

în felul acesta; (loc. adv.) – ori așa, ori așa

CIREC, CIREȘI (s.m.)

C

partea de sus a piciorului de la miel/gâscă

CIRCHITĂU, CIRCHITĂIE (s.n.)

C

o piesă strâmbă de lemn cu care lărgesc cizmarii ghetele

CIR, CIRĂ, CIRI, CIRE (adj.)

C

ciung de o ureche, fără o ureche

CIPTĂ/CIPCĂ (s. f)

C

dantelă

CIPSIE (s.f.)

C

tipsie

„cipsâie dă turtă”

C

tipsie lungă și îngustă pentru copt prăjituri

„cipsâie dă pită”

C

tipsie pe picioare, de formă rotundă, pentru copt pâine

CIPSÂIE, CIPSÂI (s.f.)

C

tipsie, tavă

CIPSĂ, CIPSE (s.f.)

C

legătura părului; piatră acră, alabastru

CIPIȘI (s.m.)

C

pantof de casă

CIPILICĂ, CIPILIȘ (s.f.)

C

căciuliţă croşetată sau tricotată purtată pe vârful capului

CIPILICĂ, CIPILIȘ (s.f.)

C

bască

CIPIC, CIPIȘI (s.m.)

C

papuci de casă

CIPI, CIPESC (vb., IV, tranz.)

C

a surprinde, a prinde la înghesuială, a prispi, a zăpsî

CIPEZĂR, CIPEZĂRI (s.m.)

C

pușlama, derbedeu, haimana, golan

CIPCIL (adv.)

C

furișat, pe furiș

CIPCĂ, CIPCHIE (s.f.)

C

cipcă, dantelă

CIPĂU (s.n. sg.)

C

material din piele pentru confecţionarea biciului sau cusutul harnaşamentelor pentru tracţiune animală

CIPARI(I) (s.n.)

C

formă pentru turnare, tipar

CIOVNOC, CIOVNOACE (s.n.)

C

smoc, adunătură de păr

CIOVICĂ, CIONVICĂ (s.f.)

C

cucuvea

CIOVATĂ, CIOVEȚ (s.f.)

C

vas vechiu, vas din coajă de dovleac

CIOTOVANĂ, CIOTOVEANE (s.f.)

C

troacă

CIOTFĂ (s.f.)

C

ciot, buturugă

CIOTÂRLĂ, CIOTÂRLE (s.f.)

C

iaz

CIOŞAC, CIOŞACURI (s.n.)

C

colţ de stradă

CIOŞ, CIOAȘĂ, CIOAŞI, CIOAŞE (adj.)

C

fără barbă/păr, spân, sluţit

CIOS, CIOSURI (s.n.)

C

colț (la uliță)

CIORT, CIORȚ (s.m.)

C

rău, răutăcios

CIOROMPLI, CIOROMPLICURI (s.n.)

C

loz în plic (joc de noroc)

CIOROMOI, CIOROMĂI (vb., IV)

C

a mormăi

CIOROFLEACĂ, CIOROFLEȘI (s.f.)

C

tină subţire

CIORMĂNI, CIORMĂNESC (vb., IV)

C

a flecări

CIORFĂI, CIORFĂI (vb., IV)

C

a se murdări

CIORDI, CIORDESC (vb., IV, tranz.)

C

a fura

CIORDAR, CIORDARI (s.m.)

C

păzitor de vite

CIORCOVI, CIORCOVIESC (vb., IV)

C

a se ciorovăi, a purta discuții aprinse și contradictorii

CIORC, CIOARCĂ (adj.)

C

cu pleoapa de sus lăsată parțial în jos; chior, cu un ochi mai mic; cineva care obișnuiește să închidă des un ochi (sănătos fiind)

CIORĂVĂI, CIORĂVĂIESC (vb., IV, intranz.)

C

a se certa cu gălăgie

CIORĂI, CIORĂI (vb., IV)

C

a bate la cap, a insista până la exasperarea celuilalt

CIOPOCLENDĂR, CIOPOCLENDĂRI (s.m.)

C

pierdă-vară

CIOPLICĂ, CIOPLICI (s.f.)

C

dantelă, cipcă

CIOPLER, CIOPLERI (s.m.)

C

butuc din lemn pe care se cioplește

CIOPÂRŢÂT, CIOPÂRŢĂSC (vb., IV)

C

făcut bucăţi

CIOP, CIOPURI (s.m.)

C

vas mic pentru apă

CIONTA, CIONTEZ (vb., I, tranz.)

C

a scurta, a reteza, a mutila

CIONOD, CIONODZ (s.m.)

C

neglijent, prost

CIONC, CIOANCĂ, CIONCI, CIOANCIE (adj.)

C

(despre cornute) cu un corn rupt; (despre oameni) cu un braț rupt, ciung

CIOMOI, CIOMOAIE (s.n.)

C

mânunchi din foi de tutun

CIOMÂC, CIOMÂȘE (s.n.)

C

căciulă

CIOLOMAJE, CIOLOMAJI (s.n.)

C

nutreţ verde, de obicei de porumb

CIOLOMADIE (var. CIOLOMAC) (s.f. sg.)

C

porumb furajer

CIOLOMADĂ (s.f.)

C

porumb tăiat verde pentru hrană la vite

CIOLOMAC (s.n. sg.)

C

porumb furajer verde semănat des

CIOLOG, CIOLOJI (s.m.)

C

cal rău

CIOLOBARCĂ, CIOLOBĂRȘI (s.f.)

C

vin rău, prost

CIOIE, CIOIURI (s.f.)

C

stofă, orice materie pentru haine

CIOGLOGI, CIOGLOGESC (vb., IV)

C

a ciuguli