Categorie: C

CĂRȚAȘ, CĂRȚAȘ (s.m.)

C

jucător (adesea împătimit) la cărțile de noroc, pe bani (cartofor)

CĂRTOG, CĂRTOAJE (s.f.)

C

scobitură în pământ, scorbură în care se ascund animalele sălbatice

CĂROI, CĂROAIE (s.n.)

C

căruț cu dpoă roți, în formă de ladă, tras manual de o rudă terminată în vârf sub forma literei T

CĂRMĂNADĂ (s.f. sg.)

C

carne cu os de pe șira spinării (sau fără os – cotlet)

CĂRJUIE (s.f.)

C

baston cu mâner îndoit în capăt

CĂRIGĂ, CĂRIJI (s.f., sg.)

C

piesă metalică de formă rotundă care se așează pe ochiurile (orificiile) aflate în plita unui cuptor de gătit

CĂRICĂ, CĂRIȘI (s.f.)

C

verigă la găurile de la plită; roată, cerc; mosorul de lemn pe care se adună ața; inelul/veriga de pe plita șpoieriului care se poate îndepărta pentru a pune fundul vasului în contact direct cu flacăra focului; obiect rotund, bilă

CĂREȚ (s.n.)

C

lichid gros care se scurge din nasul oilor, boală a oilor

CĂRÂNI (s.m.)

C

lături, terci, mâncare pentru porci

CĂRĂUȘ, CĂRĂUȘ (s.m.)

C

căruțaș; transportator; derdeluş, seniuş, pantă de pe care se dă cu sania

„cărămidă (d-a) moartă”

C

văiugă (cărămidă preparată din lut, pleavă și apă, uscată la soare)

CĂRĂBOI, CĂRĂBOAIE (s.n., sg.)

C

substanță (sulfat de fier) – de culoare verde, solubil în apă, care este folosită la vopsirea fibrelor de cânepă; calaican

CĂRĂBAȘIUL (s.p.)

C

joc la nuntă ce se joacă pe o melodie ce imită sunetul cimpoiului

CĂRABĂ, CĂRABI/CĂRABE (s.f.)

C

instrument de suflat confecționat din pană de gâscă care scoate doar un sunet

CĂPUTA, CĂPUTĂDZ (vb., I, tranz.)

C

a prinde o bucată din material rezistent de ciorap sau încălțăminte ușoară cât e talpa piciorului; a căptuși; a bate

CĂPTUȘALĂ, CĂPTUȘĂLI (s.f.)

C

pânză specială care se folosește ca dublură în interiorul unui articol de îmbrăcăminte

CĂPTĂTURĂ (s.f.)

C

privire dubioasă, ciudată

CĂPTĂLAN, CĂPTĂLANI (s.m.)

C

plantă erbacee cu frunze mari pe care se așeză untul, brânză, peștii; brusture

CĂPTARI, CĂPTARE (s.n.)

C

înveliș din paie de secară pentru coșnița de stupi, coșeriță sau șovar (rogoz); acoperiș de jur împrejurul

CĂPRONI, CĂPROANE (s.n.)

C

trepied din lemn care susține vârtelnița; suport pentru drobul de sare

CĂPRARI, CĂPRARI (s.m.)

C

păstor/paznic la capre; caporal; cantonier/supraveghetor al digului și al nivelului apei canalului Bega

CĂPLEAN (adj.)

C

cu urechi mari și blege

CĂPIȚĂ, CĂPIȚĂ/CĂPIŢ (s.f.)

C

claie în formă de cruce din snopi de grâu, claie de fân; șapcă, căciulă; partea superioară a cuptorului

CĂPICIENIE (adj)

C

cel mai important, ex. „la căpicienie”

CĂPIAT (s.n. sg.)

C

boală a oilor, caprelor sau vacilor, provocată de localizarea teniei în creier, din cauza căreia animalele bolnave dau des și brusc din cap și încep să fugă, crezând că în felul acesta vor scăpa de durere; speriat, nebun

CĂPEȚEL, CĂPEȚELE (s.n.)

C

colac în formă de cruce care se prinde de un altul și care se dau ca pomana mortului la 3 și 9 zile, respectiv la 3 săptămâni de la deces

CĂPENIAG (s.n.)

C

manta de ploaie

CĂPELĂ (s.f.)

C

caschetă militară, șapcă, căpiță

CĂPĂȚÂNĂ, CĂPĂȚÂNI (s.f.)

C

parte a harnașamentului pusă pe capul calului, peste căpăstru, pentru a putea fi dirijat după voie; (despre oameni, ironic) cap mare