C – Pagina 25 – Dicționar

CARAŞOAVE, CARAȘOVI (s.f., pl.)

C

oameni care fac numai lucruri proaste

CARANFINĂ, CARAFINE (s.f.)

C

caranfilă, garoafă

CARANFILĂ, CARANFILE (s.f.)

C

garoafă

CARAMFIL, CARAMFILI (s.n.)

C

garoafă

CARAMBOL (s.m. sg.)

C

accident în lanț

CARABOI, CARABOAIE (s.n.)

C

denumire dată sulfatului de fier, de culoare verde, solubil în apă, întrebuinţat la colorarea firelor textile; calaican

CARABIT, CARABIȚ (s.n.)

C

carbid

CARABĂ (s.f.)

C

fluier din pană de gâscă

„caru scurt”

C

carul cu inima și loitrile scurte; constelația carul mic

„caru lung”

C

carul cu inima și loitrile lungi; constelația carul mare

„car mortuar”

C

dric

CAR, CARE (s.n.)

C

car

CAPUTONTULUI (s.m., sg.)

C

mică pasăre migratoare, de culoare cenuşie-brună, care îşi răsuceşte des şi cu multă uşurinţă capul; capîntortură

CAPUT, CAPUCE (s.n.)

C

haină de iarnă lungă până sub genunchi, făcută din stofă groasă şi căptuşită, care se poartă peste celelalte obiecte de îmbrăcăminte; palton

CAPUT! (adj. invar.)

C

terminat!

CAPTĂ, CAPCE/CĂPȚ (s.f.)

C

calapod

CAPȘOARĂ, CAPȘOARE (s.f.)

C

batistă

CAPRONIU, CAPRONI (s.m.)

C

mosor de depănat ață

„capră sălbacică”

C

căprioară

„capră dă tăiat lemne”

C

suport pe care se taie lemne

CAPRĂ, CĂPR(I)E (s.f.)

C

animal; joc de copii; obicei de colindat; suport pentru schelă (la zid)

CAPRANTURTURE, CAPRANTURTURI (s.f.)

C

pasăre capîntortură

CAPRANTURTURE (s.f.)

C

pasăre-capîntortură

CAPIŢĂ, CAPIŢĂ (s.f.)

C

căciuliţă, bonetă purtată de copiii mici

CAPIȚ, CAPICE (s.n.)

C

capete

CAPIŞTE, CAPIȘTI (s.f.)

C

idol, templu păgân

CAPIȘON, CAPIȘOANE (s.n.)

C

glugă

CAPIAT, CAPIATĂ, CAPIAŢ, CAPIACE (adj.)

C

animal bolnav de cenuroză; om smintit, nebun, ieşit din minţi

CAPIA (s.f. sg.)

C

soi de ardei (lung și roșu)

CAPEȚ (s.f. pl.)

C

capete de țesătură

CAPEL MAISTER (s.m., sg.)

C

şef de orchestră

CAPCĂ, CAPCHE (s.f.)

C

dispozitiv metalic cu trei braţe folosit ca suport la repararea încălţămintei în special a pantofilor

CAPĂU, CAPĂI (s.m.)

C

copoi, câine de vânătoare

CAPĂT, CAPIEȚ (s.m.)

C

început, sfârșit, fir scurt

„nu-i dau nișiun capăt de ață”

C

nu-i dau absolut nimic

„dă la un capăt la altul”

C

de la început până la final

„asta/așa i-a fost capătu”

C

din cauza asta/așa a decedat

„a punie capăt”

C

a întrerupe (o acțiune)

„a merje până la capăt”

C

a finaliza o treabă începută

„a ajiunje la capăt”

C

a termina/a finaliza ceva

„a (nu) o scoate la capăt (cu șinieva)”

C

a (nu) ajunge la o înțelegere

CAPĂT, CAPECE (s.n.)

C

final

CAPATÂNI, CAPATÂNE (s.n.)

C

parte a patului pe care se pune capul; căpătâi

CAPARÎ, CAPARĂSC (vb., IV)

C

a arvuni

CAPARĂ, CAPĂRI (s.f.)

C

arvună

CAPARAŞ, CAPARAŞÎ (s.m.)

C

persoană care se ocupă de organizarea unei petreceri şi care plăteşte arvuna muzicanţilor

CAPAC, CAPAȘIE (s.n.)

C

pleoapă

„nu-l doare capu”

C

nu îl preocupă, nu e interesat

„nu ce lega la cap dacă nu ce doare”

C

să nu exagerezi când nu e cazul

„niși în ruptu capului”

C

sub nicio formă, în nici un caz

„în capu mesii”

C

în fruntea mesei, loc onorant

„capu-răutățâlor”

C

conducătorul grupului de răufăcători

„capu-pulii”

C

gland

„capu-pieptului”

C

stern

„capu-patului”

C

partea din față a patului, unde se pun perinile

„capu-mesăi”

C

partea mai îngustă a unei mese dreptunghiulare

„capu-cășî”

C

gazda, conducătorul familiei

„capu satului”

C

primarul

„capu fașe, capu trajie”

C

dacă greșești, vei suferi consecințele

„cap săc”

C

om prost

„cap limpegie”

C

om lucid

„atât îl dușe capu”

C

atâta pricepe

„a-ș răgica lumia-n cap”

C

a provoca nemulțumire generală

„a-ș piergie capu”

C

a nu mai gândi, influențat fiind (în rău) de alții sau lăsându-se dominat de o patimă

„a-ș lua lumia-n cap”

C

a pleca într-o direcție necunoscută, lăsând totul în urmă

„a-ș facie dă cap”

C

a face ce vrea, mai ales fapte rele (erotice)

„a-ș băga mințâlii-n cap”

C

a se cuminți

„a-ș bacie capu”

C

a se strădui să înțeleagă/descopere/memoreze ceva

„a sta pră capu cuiva”

C

a sta într-o vizită mai mult decât se cuvine

„a sta cu capu sus”

C

a avea curajul, nevinovat fiind, să înfrunți criticile

„a să bacie cap-în-cap”

C

a fi diametral opuse

„a punie cap-la-cap”

C

a stabili legături între fapte răzlețe pentru a ajunge la o concluzie/soluție

„a o lua în cap”

C

a se îmbăta

„a băga în cap”

C

a ține minte, a memora

„a bacie la cap pră șinieva”/„a să punie pră capu cuiva”

C

a insista, a cicăli

„(om) cu cap”

C

deștept, isteț, cu judecată

„(a fi/a umbla) cu capu-n nori”

C

a nu ține seama de realitate

„(a fi/a umbla) cu capu plin”

C

(a fi/a umbla) beat

„(a fi) ușor/grieu dă cap”

C

a pricepe/memora ceva ușor/greu

„(a fi) om cu cap”

C

(a fi) om cu judecată sănătoasă

„(a fi) limpegie la cap”

C

(a fi) treaz/cu judecata clară (după beție, după o noapte de nesomn etc.)

„(a fi) lăsat dă capu lui”

C

(a fi) lăsat nesupravegheat

„(a fi) bun dă cap”

C

(a fi) deștept, isteț

CAP, CAPECE (s.n.)

C

cap; conducător

CAP (s.n.)

C

efigie; valet la jocul de cărți

C.A.P. (s.propriu)

C

cooperativă agricolă în perioada comunistă

CANURĂ, CĂNURI (s.f.)

C

fire scurte de lână rămase în dinţii pieptenului, folosite ca bătătură pentru ţesături mai groase

CANURĂ, CANURE (s.f.)

C

lână pieptănată

CANTUŢĂ, CANTUŢ (s.f.)

C

cantă mică

CANTORE, CANTORI (s.m.)

C

dascăl

CANTORAT, CANTORACIE (s.n.)

C

îndeplinirea obligațiilor de cantor; perioada în care cineva își exercită îndatoririle de cantor

CANTOR, CANTORI (s.m.)

C

cântăreț în biserică

CANTĂ, CĂNȚ (s.f.)

C

vas din tablă, de diferite forme și dimensiuni, în funcție de utilizarea care i-a fost dată la confecționare

CANTA (interj.)

C

(în sens peiorativ) pleacă!, afară de aici!

CANT, CANTURI (s.n.)

C

muchie, latura unor obiecte

CANȘI (pron. neg.)

C

nimic

CANORĂ (s.f. sg.)

C

lână cu firul scurt, rămasă după ce au fost scoase din ea firele mai lungi

CANON, CANOANE (s.f.)

C

tun

CANJIE, CANJII (s.f.)

C

prăjină lungă ca un cârlig la capăt

CANJE, CĂNJI (s.f.)

C

cârlig cu trei braţe