C – Pagina 9 – Dicționar

COCORI (s.m.)

C

zulufi, cârlionți

COCOR, COCORI (s.m.)

C

pasărea sălbatică cu acest nume; zuluf, păr încrețit artificial pe frunte sau la urechi; penele ridicate la coada rățoiului/gânsacului; un anumit fel de dantelă

COCONZÂBĂ, COCONZÂBE (s.f.)

C

femeie cu dinții mari și rari

COCONIT, COCONITĂ, COCONIŢ, COCONICE (adj.)

C

răsfăţat, alintat

COCONI, COCONESC (vb., IV)

C

a răsfăţa, a cocoloşi

COCON, COCONI (s.m.)

C

domn, fiu, copil

COCOMÂRLĂ, COCOMÂRLE (s.f.)

C

șopârlă mare, care trăiește pe lângă ape

COCOLOŞÎ, IEU COCOLOȘĂSC (vb., IV)

C

a proteja

COCOLOȘÂT, COCOLOȘÂȚ (adj.)

C

acoperit fate reprobabile, mușamalizat

COCOLOŞ, COCOLOAŞĂ (s.n.)

C

bulgăraş

COCOLIT, COCLITĂ, COCOLIŢ, COCLICE (adj.)

C

răsfăţat, alintat în mod exagerat

COCOLI, COCOLESC (vb., IV)

C

a răsfăţa pe cineva, a satisface capriciile cuiva

COCOANĂ, COCOANIE (s.f.)

C

cucoană, doamnă

COCNĂRI, COCNĂRESC (vb., IV)

C

a servi

COCLEȚ (s.m. pl.)

C

lații la ițe

COCLET, COCLEȚ (s.m.)

C

andrea

COCLEBE, COCLEBI (s.f.)

C

denumire dată iţelor suplimentare folosite la ţeserea în războiul manual de ţesut a unor modele complicate

COCLEANȚĂ, COCLEANȚĂ (s.f.)

C

bibilică

COCLANŢĂ, COCLENŢ (s.f.)

C

bibilică

COCIOCÂRCĂ, COCIOCÂRȘI (s.f.)

C

rășchitor pentru depănarea bumbacului

COCINIT, COCINITĂ, COCINIŢ, COCINICE (adj.)

C

înghesuit, prins la un colţ; încăpere, împrejmuire care are multe intrânduri/colţuri

COCINI, COCINESC (vb., IV)

C

a înghesui pe cineva într-un colţ

COCIEŢ, COCIAŢĂ (s.m.)

C

coteţ

COCIEȚ (s.n.)

C

coteț

COCI, COCESC (vb., IV, intranz.)

C

a lovi cu cotul

COCHIŢE BUȘ (s.f., pl.)

C

floricele de porumb

COCEŢ, COCEȚĂ (s.n.)

C

coteţ

COCEIE, COCEIE (s.n.)

C

partea dinăuntru a piciorului de la genunchi în jos

COCEAIE (s.f. pl.)

C

picioarele dindărăt la animale

COCÂŢ (interj.)

C

cuvânt care imită zgomotul produs de cel care strănută

COCÂRŢĂU, COCÂRŢĂIE (s.n.)

C

resturile de porumb râşnit (dat la râşniţă) rămas în sită

COCÂRȚĂU, COCÂRŢĂIE (s.m.)

C

mălai amestecat cu unsoare friptă în tigaie

COCÂRŢĂ, COCÂRŢĂ (s.f.)

C

un fel de mâncare ciobănească

COCÂRŢĂ, COCÂRŢĂ (s.f.)

C

bibilică

COCÂRȚAMĂ, COCÂRȚĂME (s.f.)

C

modele în linii frânte sau curbe (cusute sau ori modlate în fier sau în tencuiala caselor)

COCÂRT, COCÂRȚURI (s.f.)

C

smaşină de lemn pentru a strânge aţa pe ţevi de soc

COCÂRNIT, COCÂRNITĂ, COCÂRNIȚ, COCÂRNICE (adj.)

C

şerpuit, îngust (despre drumuri, cărări)

COCÂRNI, COCÂRNESC (vb., IV)

C

a întoarce (carul)

„a-ş da în cocârnaus”

C

a se tolăni în pat, a se prăvăli

COCÂRNAUS, COCÂRNAUȘ (s.n.)

C

a cădea de la înălţime; (fig.) – a deceda

COCÂRNAT, COCÂRNACE (s.m.)

C

cocoşat

COCÂRJAT, COCÂRJATĂ, COCÂRJAŢ, COCÂRJACE (adj.)

C

gârbovit, adus de spate

COCĂRI, COCĂRIESC (vb., IV)

C

a coace, a găti

COCĂIT, COCĂITURI (s.n.)

C

a te sătura de căldură lucrând la sobă

COCARŢĂ, COCARŢĂ (s.f.)

C

bibilică

COCARIŢĂ, COCARIŢĂ (s.f.)

C

bucătăreasă

COCAIE, COCAI (s.f.)

C

scrânciob; construcție de lemn formată dintr-o roată de căruță fixată pe un stâlp peste care se așează o loitră (partea laterală a unei căruțe) de care se leagă la capete două scăunele, învârtindu-se în cerc, servind ca mijloc de distracție

COCAICĂ, COCĂIȘI (s.f.)

C

vită proastă

COCA (s.f., sg.)

C

diaree

COC (s.n.)

C

chică adunată

COBIȘERI, COBIȘERI (s.m.)

C

uliu

COBILEŢ, COBILEȚE, COBILEȚĂ, COBILEȚURI (s.n.)

C

firidă făcută în zid sub cuptorul vetrei țărănești

COBILĂ, COBILI (s.f.)

C

piesa care se pune pe plug pentru a-i sprijini partea dindărăt, când e nevoie ca plugul să fie transportat pe rotiţele sale

COBIE, COBII (s.f.)

C

partea posterioară a coloanei vertebrale la păsări de unde cresc penele cozii; târtiţă

COBI, COBESC (vb., IV, intranz.)

C

a prezice ceva rău

COBE, COBE (s.f.)

C

bufniță; (fig.) om care prezice ceva rău

COBÂRŞĂU, COBÂRȘAIE (s.n.)

C

(şi COPÂRȘĂU, SĂCRIN, SĂCRIU) sicriu

COBÂRLAU, COBÂRLAIE (s.n.)

C

nişă, scobitură în zid, cotlon (unde se ţin diverse obiecte); spaţiu pentru depozitat furaje, grajd

COBĂȚ, COBIEȚ (s.m.)

C

erete, uliul găinilor; pasăre răpitoare, uliu; (fig.) om cam al dracului

COBĂȘ, COBĂȘE (s.n.)

C

căsuță, sălaș

COBĂR, COBĂRE (s.n.)

C

acoperiș peste loitrele căruței cu care se transportă animale

COBAŢ, COBACE (s.m.)

C

erete, pasăre de pradă

COBAȘĂ, COBAȘE (s.f.)

C

făcăleț de amestecat magiunul

COBAȘ, COBAȘĂ (s.n., sg.)

C

locuință modestă, sălaș, bordei

COAȘIE, COC (vb., III)

C

a coace

COASTĂȘ (s.m.)

C

biban, pește răpitor de apă dulce

COASTĂ, COASTĂ (s.f.)

C

pantă

COASNĂR, COASNĂRE (s.n.)

C

dulap

COASE/COASĂ, COS (vb., III, tranz.)

C

a coase cu acul

COASÂN, COASÂNI (s.m.)

C

dulap, garderobă

COARNĂ, COARNE (s.f.)

C

fructele cornului

COARDĂ, COARGE, CORDZ (s.f.)

C

corzi la instrumente muzicale; (fig.) curvuliță

COARBĂ, COARBE (s.f.)

C

unealtă de găurit

COAPCE COIFĂ (expr.)

C

coapte foarte bine

COANTRĂ, COANTRE (s.f.)

C

împotriveală

COANDRĂ (s.f. sg.)

C

vioara a doua într-o mică formație de muzicanți care acompaniază vioara întâi

„coama casei”

C

partea de sus a acoperișului unei construcții, unde se întâlnesc versanții

COAMĂ, COAMIE (s.f.)

C

păr lung care crește pe grumazul unor animele (cal, leu etc.)

COAJĂ (s.f.)

C

scoarță, înveliș exterior

COAIELE POPII (s.n.)

C

plantă cu flori galbene, dispuse în fascicule la subsuoara frunzelor, cu fructul ca o capsulă în formă de pară; mărul lupului

„a să țânie dă coada cuiva”

C

a însoți pe cineva pretutindeni

„(a fi) coadă dă topor”

C

a fi trădător

COADĂ, CODZ (s.f.)

C

mâner, toartă, dârjală (coadă de topor, de ciocan, de sapă etc.); coadă (de animal, de unelte); șir

COACIN, COACINI (s.m.)

C

berbec cu botul galben

COACĂR, COACĂRI (s.m.)

C

bucătar

COACĂNIE, COACĂNI (s.m.)

C

șoarece de câmp, hârciog

COACĂDZA, COACĂDZĂ (s.f.)

C

var., stafidă

COACĂ, COȘI (s.f.)

C

cobiliță

COABĂ, COABE (s.f.)

C

uliu

COABĂ, COABE (s.f.)

C

pacoste, hârcă; soacră

CNIJIȚĂ (s.f.)

C

carnet

CNIJARĂ, CNIJARE (s.f.)

C

librărie

CNAP (adv.)

C

exact, potrivit

CNAIB, CNAIBE (s.f.)

C

cuțit cizmăresc de tăiat pielea

CLUPĂ, CLUPE (s.f.)

C

bancă

CLUMPĂ, CLUMPE (s.f.)

C

grup, adunare

CLUMAU, CLUMAIE (s.f.)

C

(var. CONLĂU) preparat din tărâțe pentru dospitul aluatului, din care se face pâinea

CLUCI (s.n.)

C

șold

CLUCERNIC, CLUCERNIȘI (s.m.)

C

lemnul de care se leagă caii la trăsură

CLUC, CLUȘI (s.n.)

C

ceea ce rămâne după stoarcerea strugurilor; tescovină, boştină