CĂBĂNIȚĂ, CĂBĂNIȚĂ (s. f)

C

haină pentru femei, lungă, de sărbătoare, confecționată din vidră; scurteică, un fel de palton din lână, purtat de țărănci pe timp de ploaie

CĂ (conj.)

C

că

CAZNĂ, CAZNE (s.f.)

C

batjocură, ocară, chin, suferință; (v. căzni)

CAZẮLNIŢĂ, CAZĂLNIŢI (s.f.)

C

butoi/recipient în care se montează schimbătorul de căldură al cazanului folosit la distilarea alcoolului

CAUȚIE (s.f.)

C

cauțiune

„cauc ge maorit”

C

unealtă de metal în formă de lingură mare cu coadă de lemn, folosită de zidari pentru aşezarea mortarului pe zid; cancioc

CAUC, CAUCURI (s.n.)

C

lingură mare şi adâncă, cu coadă lungă, folosită de obicei pentru a scoate supa sau ciorba din oală sau din castron şi a o turna în farfurie; polonic

CAŢĂL, CAŢĂI (s.m.)

C

pui de câine; p.ext. pui de animal sălbatic

CAŢĂ, CAŢĂLE (s.f.)

C

căţea; epitet dat unei femei rele sau depravate

CATUR (s.)

C

partea de jos a unui snop

CATRINŢĂ, CATRINȚ (s.f.)

C

partea din faţă, în portul naţional care se opune opregului; şorţ

CATĂ (prep.)

C

către

CATARIGI (s.f.)

C

piftie, răcituri, cotoroage

CAȘIULAN, CAȘIULANIE (s.n.)

C

căciulă mare, cașiulon; (fig.) persoană care poartă o căciulă

CAȘE (conj.)

C

parcă

CAŞÂŢĂ, CAŞÂŢĂ (s.f.)

C

cutie confecţionată din scândură, folosită ca adăpost pentru animale mici

CASNICI (s.m. pl.)

C

membrii familiei, oamenii apropiați din aceeași casă, căseni

CASC (s.n.)

C

descântec de căscare

CASÂȚĂ, CASÂȚE (s.f.)

C

parte din scândurile de la gard; coviltir; ghizdul de la fântână; stavilă contra apei

„om dă casă”

C

cineva care pune familia pe primul plan

„dă casă”

C

produs în casă

„casă-pârcom”

C

casă cu majoritatea camerelor așezate la stradă și nu în lungul curții, spre grădină

„casa-mică”

C

un fel de bucătărie de vară, de obicei mai retrasă în curte, cu una-două camere, unde se gătește și se doarme (uneori) vara

„casa-marie”

C

casă cu mai multe camere în care se locuiește permanent sau doar de toamna până primăvara

„a spargie cuiva casa”

C

a provoca – prin defăimare, intrigi, relații extraconjugale – neînțelegeri grave (care pot duce la divorț) într-o familie

CASAPIE, CASAPII (s.f.)

C

spaţiu, clădire amenajată pentru sacrificarea animalelor şi pentru vânzarea cărnii; măcelărie

CASAP, CASAPI (s.m.)

C

persoană care se ocupă cu tăierea animalelor pentru consum; măcelar

CASA NARODZASCĂ (s.f.)

C

sanatoriu în care sunt îngrijiţi alienaţii mintal; ospiciu, casă de nebuni, balamuc

CASA MORMINŢASCĂ (s.f.)

C

încăpere construită în incinta cimitirului, folosită pentru a adăposti mortul în caz de intemperii

CARUȘAN, CARUȘENE (s.n.)

C

car cu încărcătură mică; cantitate mică de produse sau de obiecte transportată în car; diminutiv al lui car

CARPENEG (s.)

C

manta

„carnie-viie”

C

rană deschisă și purulentă

„carnie-pufăită”

C

carne dată prin făină și ou, prăjită mai apoi; șnițel

„bun/rău dă carnie”

C

(despre oameni) om a cărui rană se vindecă ușor/greu; (despre animale, mai ales porci) odată sacrificat dă mai multă/puțină carne/grăsime

CARMOL (s.f)

C

soluție camforată

CARGĂ! (interj.)

C

avertizare strigată de către muncitorii forestieri

CARFIOL (s.n.)

C

conopidă

CARFĂ, CARFE (s.f.)

C

stinghia care unește sulurile loitrelor la căruță; bucata de lemn care unește părțile componente ale ferăstrăului manual

CAREVA (adv.)

C

vreunul, cineva