– set de 5 bucăți de sârmă mai groasă (lungă de 20 cm) folosite la împletit ciorapi din lână
„a avia ac dă cojocu cuiva”
– a avea (a găsi) mijlocul (posibilitatea) de a supune/înfrânge pe cineva
„a mierje abușâlea”
– a merge târându-se pe jos (înainte de a merge sprijinindu-se pe mâini și pe picioare)
ABUȘÂLEA/ABUȘÂLIA/ABUȘLEA (adv.)
– târâș; mergere înainte atingând pământul cu genunchii; felul de mers al copiilor atunci când învață să meargă
ABURI, ABURESC (vb., IV., reflex.)
– a se degaja aburi, a se depune vapori pe sticlă; a se ameți de băutură
ABURE, ABURI (s.m.)
– vapori de apă; vapori obţinuti din flori de fân, uscate, adunate din podul şurii şi puse într-un vas cu apă în care se introducea fier înroşit; femeia care se pregătea să nască stătea cu capul aplecat deasupra oalei şi inhala aburii, pentru uşurarea travaliului
ABŢIGUI, ABȚÂGUI (vb., IV)
– a lovi uşor pe cineva, a mustra, a dojeni, a certa; a se îmbăta uşor, a se ameţi
„a sta abtac”
– a sta smirom, a sta în același loc/nemișcat/în poziție de drepți; a sta de veghe/pază
ABRICTUI, ABRICTUI (vb., IV)
– a face observaţii moralizatoare; a mustra, a dojeni, a certa pe cineva
ABRICTĂLUI, ABRICTĂLUIESC (vb., IV, tranz.)
– a muştrului, a pune la punct (pe cineva), a atenţiona cu asprime; a lua la rost, a instrui militărește
ABRICT, ABRICTURI (s.n.)
– maşină care efectuează în mod mecanic operaţii cu rindeaua la care cuţitele au o mişcare de rotaţie, prelucrarea asemănându-se cu frezarea; maşină de rindeluit
ABĂTUT, ABĂTUTĂ, ABĂTUȚ, ABĂTUCE (adj.)
– supărat, trist (adj. propriu-zis cu rol de nume predicativ pe lângă vb. copulativ „a fi”); întoarse, adunate (provenit din participiul verbelor „a întoarce”, „a aduna”)
ABĂRĂBĂRI, ABĂRĂBĂRESC (vb.)
– a aranja, a pune unul lângă altul mai multe lucruri/ființe cu aceeași însușire/mărime;
ABĂRĂBARI (interj.)
– (ca formulă de salut, mulţumire, urare etc.) toate cele bune, toată fericirea!, ocolească-te orice necaz!