Categorie: C

COŞCIOBAR, COȘCIOBARI (s.m.)

C

îngrăditură de lemne în formă de cerc pentru pui, ca să nu vină găinile sau porcii să le ia mâncarea

COȘĂRIȚĂ (s.f.)

C

coș de nuiele cu un mâner ce poate fi dus într-o mână

COȘAŞ, COȘAŞ (s.m.)

C

persoană care transportă cu căruţa marfă sau persoane; căruţaş, harabagiu, cărucer

COȘARI, COȘARE (s.n.)

C

coș fără fund pentru prins pește; împletitură de nuiele dată cu lut – pentru păstrat fasolea

COȘARĂ, COȘARE (s.f.)

C

coș din nuiele pentru a prinde peștele, de formă cilindrică și înalt de 60 cm

COȘ, COȘURI (s.n.)

C

hornul casei; (la moară) lada (de la agregatul morii) în care se toarnă grăunțele pentru a fi măcinate

COSTURĂ, COSTURI (s.f.)

C

fierul care reglează adâncimea arăturii (care urmează să fie arată cu plugul)

COSTREME, COSTREME (s.f.)

C

plantă erbacee din familia gramineelor cu flori purpurii

COSTRAVĂ, COSTRĂVI (s.f.)

C

buruiană dăunatoare din culturile agricole; costrei, iarbă înaltă şi groasă, bună de cosit

COSTÂȘ (adv.)

C

în diagonală

COSTAIVĂ, COSTAIVE (adj.)

C

(despre nuci) al cărei miez se desface cu greutate din coajă; încuiată

COST (s.n.)

C

sg. hrană, mâncare; pensiune

COSOROABĂ, COSOROABE (s.f.)

C

(peior.) femeie bătrână şi cocoşată; bătrână senilă, clevetitoare şi pisăloagă

COSORĂU, COSORĂIE (s.n.)

C

cosoroabă, grinda care, pusă orizontal pe stâlpii înfipți în pământ sau pe zidul casei, susține căpriorii (acoperișul)

COSÂTOARE, COSÂTORI (s.f.)

C

femeie pricepută la cusut haine; mașină de tăiat și legat grâu

COSÂT (s.n.)

C

lucrare de tăiere a fânului

COSÂRI, COSÂRIE (s.n.)

C

coasă mică folosită (la tăiat coceni, trifoi etc.) în loc de seceră

COSAȘ, COSAȘ (s.m.)

C

cosaș, cel care muncește cu coasa; cositor; lăcustă verde, scăluș

CORTURARI (s.m. pl.)

C

țigani care locuiesc în corturi

CORTEȘ, CORTEȘI (s.m.)

C

agent, agitator, propagandist electoral (în timpul Imperiului Austro-Ungar) în favoarea ungurilor, care recurgea la orice mijloc pentru a asigura victoria candidatului susținut de acesta

CORTEL, CORTELE (s.n.)

C

locuință dată spre folosință; adăpost

CORPLENTĂ (adj.)

C

frumoasă la corp, după moda de altădată (albă, grasă și frumoasă)

COROIAT (adj.)

C

încovoiat

COROI, COROI (s.m.)

C

pasăre răpitoare, uliul păsărar

COROBANE, COROBĂNII (s.f.)

C

scobitură în trunchiul unui copac putrezit pe dinăuntru; scorbură, butoarcă; trunchi de copac scorburos, găunos, putrezit

CORNUTĂ, CORNUCE (s.f.)

C

aliment copt în cuptor preparat dintr-un amestec de făină de porumb, ouă şi brânză de vaci

CORNORAT, CORNORAȚ (adj. și s.)

C

cu coarne, încornorat; soțul a cărui soție i-a fost infidelă („i-a pus coarne”)

CORNIT, CORNIŢ (s.n.)

C

sac triunghiular din cânepă pentru strecurat zerul

CORNACE (s.f., pl.)

C

animale domestice cu coarne

CORN, CORNI (s.m.)

C

căprior, fiecare dintre lemnele încrucișate care formează scheletul acoperișului unei construcții

CORN, COARNE (s.n.)

C

corn de animal; fructe de corn

CORMINTĂU, CORMINTAIE (s.n.)

C

piesă de os, care se pune contra cuţitului la tăiat, ca să nu se greşească tăietura

CORMĂNIT (adv.)

C

virat stânga dreapta

CORMĂN, CORMĂNE (s.n.)

C

plug pentru prășit porumbul, floarea-soarelui, având aripi laterale care ridică pământul la rădăcina plantei

CORMĂLUI, CORMĂLUIESC (vb., IV)

C

a prăși cu plugul (cu aripi laterale) care ridică pământul la rădăcina plantei

CORM, CORMURI (s.n.)

C

ceapsă, scufiţă alcătuită din monede, podoaba capului la costumul popular femeiesc