dezmierdat, închipuit
BLEG, GLEAGĂ, BLEGI, BLEGE (adj.)
lipsit de voință, de energie; prost; animale cu urechi mari care atârnă în jos
BLEAU, BLEAURI (s.n.)
una dintre piesele metalice care îmbracă osia din lemn a carului şi pe care se sprijină inelul leucii
BLEASC, BLEASCURI (s.f.)
vigoare, tărie, putere, mană; termen întâlnit în folclorul copiilor „vine cascu’ (căscatul) șîț’ ia bleascu” (s.n.) – gură; „a da pistă bleasc” – a da peste gură
BLEASC (s.n. sg.)
sufletul (animalului), se folosește cu referire la cineva după care nu-ți pare rău că a murit
BLÂNGI, BLÂNGESC (vb., IV, tranz.)
a pune la cale, a unelti, a pregăti în ascuns o acțiune împotriva cuiva
BLÂNDĂ, BLÂNG(I)E (s.f.)
umflătură pe suprafața epidermei cauzată, de regulă, de mușcătura unei insecte
BLĂSTĂMAT, BLĂSTĂMATĂ, BLĂSTĂMAȚ, BLĂSTĂMACIE (adj. și s.)
blestemat, (om) intrigant, făcător de rele; afurisit, șiret, viclean; neastâmpărat
BLANC, BLANCURI (s.n.)
la jocul de cărți ”d-an ramș”, când pe lângă cheț (11) nu mai e în mâinile jucătorului nici un alt adult
BLAGOMEJĂ (expr.) – „n-am blagomejă să-ţ dau”
se spune unei persoane care are pretenţii exagerate, care face nazuri
BISTRIŢĂ (s.f. pl.)
denumirea unui soi de prune de bună calitate, care se coc târziu, bune pentru magiun şi ţuică
BISĂRICOS, BISĂRICOASĂ, BISĂRICOȘ, BISĂRICOASĂ (adj.)
bisericos, om religios și des frecventator al Bisericii