Dicționar – Pagina 14 – dictionar.vorbireabanatana.ro

COȚĂIALĂ, COȚĂIELI (s.f.)

C

învârteală fără rost, pierdere de vreme; ademenirea femeii

COȚĂI, COȚĂI (vb., IV, intranz.)

C

a provoca femela; a pierde vremea

COTUN, COTUNIE (s.m.)

C

cătun

COTUN, COTUNE (s.n.)

C

adăpost

COTRUŢĂ (s. pl.)

C

toată avuţia unui om (casă, grajd, vite, pământ, mobile)

COTROPIT, COTROPITĂ, COTROPIŢ, COTROPICE (adj.)

C

acoperit, cuprins

COTROPIȘ, COTROPIȘĂ (s.n.)

C

acoperiș; casă

COTROPI, COTROPESC (vb., IV, tranz.)

C

a acoperi, a năpădi, a cuprinde

COTROMENȚĂ (s.f.)

C

diverse lucruri fără importanță, mărunțișuri

COTROJÎ (vb., IV, reflex.)

C

a se așeza lângă cineva; a se infiltra undeva

COTROJÂT, COTROJÂTĂ (adj.)

C

așezat, aranjat

COTROFUSĂ, COTROFUSE (s.f.)

C

obiecte personale

COTROBONI, COTROBONESC (vb., IV, intranz.)

C

a cotrobăi

COTRINŢĂ, COTRINŢĂ (s.f.)

C

catrinţă, şorţ

COTRENŢĂ, COTRENŢE (s.f.)

C

catrinţă

„îi biată dă-ș perge cotrânțâlii”

C

este foarte beată

„cotrânță dânăpoi”

C

purtată, în loc de opreg, peste poale, numai de către femeile care au fost sau sunt căsătorite

„cotrânță dânăincie”

C

purtată în față, atât de femei cât și de bărbați

„cotrânță d-a vânătă”

C

albastră și purtată, în față, numai de către bărbați, pentru a-și proteja poalele cămășii și izmenele ori cioarecii

COTRÂNȚĂ, COTRÂNȚĂ (s.f.)

C

articol de port feminin (cotrânța dă dânaince, cotrânța dânapoi)

COTRÂNȚARI, COTRÂNȚARIE (s.n.)

C

cătrânță mare (cu care se înfășoară aproape tot mijlocul corpului)

COTOVAICĂ, COTOVĂIȘI (s.f.)

C

coajă de dovleac

COTOROŞ, COTOROȘ (s.n.)

C

bucată din ţeavă de oţel în butucul roţii din lemn

COTOROJI, COTOROJIESC (vb., IV, intranz.)

C

a face pifti

COTOROAJE, COTOROAJE (s.f.)

C

piftie

COTORIȚĂ (s.f.)

C

coș

COTONOJI, COTONOJESC (vb., IV, tranz.)

C

a zdrobi, a rupe oasele în bătaie, a bate zdravăn

COTONOJEALĂ, COTONOJELI (s.f.)

C

bătaie zdravănă

COTOI, COTUAIE (s.n.)

C

picior de găină (fript)

COTOFLIEANȚ, COTOFLIENȚ (s.m.)

C

poreclă ironică adresată nemților și folosită, mai cu seamă, de către copiii români

COTOC, COTOCI (s.m.)

C

câine ciobănesc cu jujeu

COTOARBĂ, COTOARBE (s.f.)

C

treabă, interes

COTI (vb., IV, intranz)

C

a lovi cu cotul

COTCOREȚ, COTCOREȚI (s.m.)

C

îndrăzneț, cutezător; croat

COTCOREŢ, COTCOREAȚĂ, COTCOREȚ, COTCOREȚĂ (adj.)

C

îndrăzneţ

COTCODZI, COTCODZĂSC (vb., IV, intranz.)

C

(despre găini) a cotcodăci

COTCODZÂT, COTCODZÂTURI (s.n.)

C

cotcodăcit

COTCODZĂȘI (vb., IV, intranz.)

C

cotcodăci

COTÂRLONIU, COTÂRLONI (s.m.)

C

june

COTÂRLĂU (s.n. sg.)

C

coș în care se pune cloșca pe ou

COTÂI, COTÂ(I)E (s.n., sg.)

C

os de la picioarele animalelor

„i-o luat în cotăriță”

C

au fost pedepsiți

COTĂRIȚĂ, COTĂRIȚ (s.f.)

C

coș din nuiele (cotăriță dă comlău, cotăriță dă cucurudz)

COTĂRIȘIOARĂ, COTĂRIȘIOARE (s.f.)

C

coș mic împletit din nuiele, coșuleț

COTĂRIȘER, COTĂRIȘERI (s.m.)

C

împletitor de coșuri din nuiele

COTĂ, COCE (s.f.)

C

obligație către stat, în cereale și carne – în perioada comunistă

COTAVĂ, COTAVI (s.f.)

C

cazan, căldare de tuci

COTATĂ (adv.)

C

aleasă

COTARGĂ, COTĂRJI (s.f.)

C

pivniţă

COTARCĂ, COTĂRȘI (s.f.)

C

pătul, hambar cu pereţi de zăbrele sau plasă de sârmă pentru păstrat porumbul

COTAC, COTAȘĂ (s.n.)

C

vătrai pentru aţâţat focul

COTA, COT/COTĂDZ (vb., I, intranz.)

C

a căuta, a cerceta, a urmări

COT, COȚ (s.m.)

C

unitate de măsură pentru pânzeturi egală cu circa 60 cm

COT, COTURI (s.n.)

C

parte a unui sat, cartier (la oraș) la Lugoj (Cotu Mic)

COT, COTURI (s.n.)

C

colț, ungher; curbă, cotitură

„a da/a lovi cu cotu”

C

a înghionti, a lovi pe cineva cu cotul (pentru a-l atenționa într-o privință oarecare)

„a da dân coacie”

C

a căuta să reușești pe căi necinstite; a parveni

„a băga mâna până în/la cot”

C

a acapara ceva pe căi necinstite

COT, COACIE (s.n.)

C

încheietura dintre braț și antebraț

COȘTULI, COȘTULUIESC (vb., IV, intranz.)

C

a valora

COȘTUI, COȘTUIE (var. CUȘTULI, CUȘTULE) (vb., IV)

C

a costa, a valora; a merita

COȘTREAVĂ, COȘTREVE (s.f.)

C

plantă ierbacee, care crește printre porumb

COŞTREAN, COŞTRENI (s.m.)

C

costrei

COȘTOROABĂ, COȘTOROABIE (s.f.)

C

femeie bătrână și neputincioasă, dar cu pretenții

COȘTOLUI, COȘTOLUIESC (vb., IV, intranz.)

C

a costa

COŞTOLUI, COȘTOLUI (vb., IV)

C

a costa

COŞTOIT, COȘTOITĂ, COSTOIŢ, COȘTOICE (adj.)

C

meritat

COȘTOI, COȘTOI (vb., IV)

C

a costa

COŞTAC, COŞTAȘIE (s.n.)

C

cocoaşă

COȘOMATĂ, COȘOMEŢ (s.f.)

C

adăpost improvizat; (fig.) casă mică şi sărăcăcioasă

COŞNIŢĂ, COŞNIŢ(Ă) – (s.f.)

C

coş de nuiele alungit, lipit cu lut, unde se păstrau albinele; roiniţă

COȘNIERI, COȘNIERI (s.m.)

C

coșar, hornar, persoană care curăță coșurille caselor

COŞMANDIN, COȘMANDINI (s.m.)

C

poreclă „domn”

COȘIȘ, COȘIȘ (s.m.)

C

cărutaș, vizitiu

COȘINĂ, COȘINI (s.f.)

C

grajd de porci

COŞIIAŞ, COŞIIAŞI (s.m.)

C

cărăuş

COȘIEAR, COȘIEARURI (s.n., interj.)

C

coteț mai mic pentru rațe și gâște; îndemn ca rațele/gâștele să intre în coteț

„jinirilii la socrie îi ca ruda la coșiie”

C

se pare că este tratat uneori ca un servitor

COȘIE, COȘII (s.f.)

C

căruță, trăsură

COŞIAŞ, COŞIAŞ (s.m.)

C

vizitiu, căruţaş

COȘIAR, COȘIARE (s.n.)

C

coteț pentru găini

COȘCOVIT, COȘCOVITĂ, COȘCOVIȚ, COȘCOVICE (adj.)

C

deformat

COȘCOLIEABĂ, COȘCOLIEBRE (s.f.)

C

adăpost pentru câine, din scânduri, sub forma unei căsuțe prevăzute cu intrare

COŞCIUG, COŞCIUGURI (s.n.)

C

capul pieptului

COŞCIOBAR, COȘCIOBARI (s.m.)

C

îngrăditură de lemne în formă de cerc pentru pui, ca să nu vină găinile sau porcii să le ia mâncarea

COŞCHIBENT, COȘCHIBENTĂ, COŞCHIBENŢ, COȘCHIBENCE (adj.)

C

(despre oameni) cu ifose, vanitos

COȘĂRIȚĂ (s.f.)

C

coș de nuiele cu un mâner ce poate fi dus într-o mână

COȘĂRI, COȘĂRIESC (vb., IV)

C

a cotrobăi, a căuta ceva peste tot

COȘAVĂ, COȘEVE (s.f.)

C

vânt de la răsărit

COȘAŞ, COȘAŞ (s.m.)

C

persoană care transportă cu căruţa marfă sau persoane; căruţaş, harabagiu, cărucer

COŞARI, COŞARI (s.m.)

C

hornar

COȘARI, COȘARE (s.n.)

C

coș fără fund pentru prins pește; împletitură de nuiele dată cu lut – pentru păstrat fasolea

COȘARCĂ, COȘĂRCI (s.f.)

C

baschet

COŞARĂ, COŞĂRI (s.f.)

C

staul

COȘARĂ, COȘARE (s.f.)

C

coș din nuiele pentru a prinde peștele, de formă cilindrică și înalt de 60 cm

„coșu pieptului”

C

torace

COȘ, COȘURI (s.n.)

C

hornul casei; (la moară) lada (de la agregatul morii) în care se toarnă grăunțele pentru a fi măcinate

COSUTURĂ (s.n., sg.)

C

cositor, plumb

COSTURĂ, COSTURI (s.f.)

C

fierul care reglează adâncimea arăturii (care urmează să fie arată cu plugul)

COSTULĂ, COSTULE (s.f.)

C

teren înclinat