a ospăta pe cineva
COSTRAVĂ, COSTRĂVI (s.f.)
buruiană dăunatoare din culturile agricole; costrei, iarbă înaltă şi groasă, bună de cosit
COSOROABĂ, COSOROABE (s.f.)
(peior.) femeie bătrână şi cocoşată; bătrână senilă, clevetitoare şi pisăloagă
COSORĂU, COSORĂIE (s.n.)
cosoroabă, grinda care, pusă orizontal pe stâlpii înfipți în pământ sau pe zidul casei, susține căpriorii (acoperișul)
CORTEȘ, CORTEȘI (s.m.)
agent, agitator, propagandist electoral (în timpul Imperiului Austro-Ungar) în favoarea ungurilor, care recurgea la orice mijloc pentru a asigura victoria candidatului susținut de acesta
COROBANIT, COROBANITĂ, COROBANIŢ, COROBANICE (adj.)
(despre copaci sau trunchiuri de copaci) care este găurit, gol, mâncat pe dinăuntru; scorburos, găunos
COROBANE, COROBĂNII (s.f.)
scobitură în trunchiul unui copac putrezit pe dinăuntru; scorbură, butoarcă; trunchi de copac scorburos, găunos, putrezit
CORNUTĂ, CORNUCE (s.f.)
aliment copt în cuptor preparat dintr-un amestec de făină de porumb, ouă şi brânză de vaci
CORNORAT, CORNORAȚ (adj. și s.)
cu coarne, încornorat; soțul a cărui soție i-a fost infidelă („i-a pus coarne”)
CORN, CORNI (s.m.)
căprior, fiecare dintre lemnele încrucișate care formează scheletul acoperișului unei construcții
CORMINTĂU, CORMINTAIE (s.n.)
piesă de os, care se pune contra cuţitului la tăiat, ca să nu se greşească tăietura
CORMĂN, CORMĂNE (s.n.)
plug pentru prășit porumbul, floarea-soarelui, având aripi laterale care ridică pământul la rădăcina plantei
CORMĂLUI, CORMĂLUIESC (vb., IV)
a prăși cu plugul (cu aripi laterale) care ridică pământul la rădăcina plantei
CORM, CORMURI (s.n.)
ceapsă, scufiţă alcătuită din monede, podoaba capului la costumul popular femeiesc
„cordon sanitar”
regiune de la hotarul țării, în care erau ținute în carantină persoane sau animale aduse/venite din țări în care exista o boală puternic molipsitoare
CORCOLI, CORCOLIESC (vb., IV)
a cocoli, a ocroti pe cineva în mod exagerat, a-i purta de grijă nelăsându-l să se descurce singur