CONDAC (s.n.)

C

cântare bisericească pentru o anumită zi

CONCLUS, CONCLUSE (s.n.)

C

concluzie, decizie luată în urma dezbaterii unei problem într-o adunare public sau ședință a unui organ decisional

„a pune conciu”

C

(unei fete nemăritate ori miresei în noaptea nunții) – a deflora, purtarea conciului fiind semnul vizibil că aceasta nu mai e virgină

CONCI, CONCIURI (s.n.)

C

obiect din pânză de acoperit capul femeilor, de care se fixează alte podoabe

CONCĂIT (s.n.)

C

vizită deasă și prelungită la o anumită persoană, cu diferite scopuri, în special de amor

COMUNĂ, COMUNIE și COMUNI (s.f.)

C

unitate administrativ-teritorială de bază, alcătuită din unul sau mai multe sate, având conducere proprie și un primar/jude/birău; comunitatea bisericească a credincioșilor de același rit

COMPUTA, COMPUT (vb., I)

C

a face calcule matematice, a însuma, a totalize, a aduna veniturile aduse de pământul cultivat

COMPETINȚE (s.f. pl.)

C

drepturi bănești și materiale cuvenite în exercitarea profesiunii

COMPETENT, COMPETENI (s.n.)

C

concurent pentru ocuparea unui post de învățător, preot, etc.

COMOT, COMOCE (s.n.)

C

piesă de harnaşament, având forma unui colac oval, care se pune la gâtul calului şi de care se leagă frânghiile sau lanţurile de tracţiune

COMLĂU, CUMLĂIE (s.n.)

C

ferment folosit la prepararea pâinii (din tărâțe)

COMINĂ (s.f. sg.)

C

fructe fermentate în vederea distilării pentru a obține țuica, borhot

COMBI (s.n.)

C

microbuz

COMBAINA (vb., I)

C

a recolta păioasele cu combina

COMBAI (s.n.)

C

combină, culegător de prumb

COMANDĂRI (vb., IV)

C

a conduce o activitate, a da ordine, a porunci

COMANDĂ, COMENDZ (s.f.)

C

casa satului (derivă din germ. commando, care era sediul companiei de grăniceri din vremea imperiului austriac)

COLȚ, COLȚURI (s.n.)

C

partea de pâine ieșită înafară la copt, motiv pentru care e mai rumenă; locul de intersecție a două străzi

COLȚ, COLȚ (s.m.)

C

dinte ascuțit și mai lung (la animalele de pradă); canin (la om); (pl.) mugurii de cartof care apar, la căldură, fără ca să fie plantat cartoful; unghiere; vârful unghiei

COLON, COLONI (s.m.)

C

fost țăran iobag devenit liber prin diploma din 1785 a lui Iosif al II-lea; țăran sărac

COLOMONIT (adj.)

C

încurcat, zăpăcit

COLO (adv.)

C

acolo

COLNĂ (s.f.)

C

șopron

COLINGEŢ, COLINGEŢ (s.m.)

C

persoană care colindă; colacul care se dă colindătorilor

COLIIE (s.f., sg.)

C

plantă colilie (stipa pennata)

COLHOZ, COLHOZURI (s.n.)

C

gospodărie agricolă colectivă, după model stalinist

COLECTIV (C.A.P.)

C

Cooperativa Agricolă de Producție