Dicționar – Pagina 18 – dictionar.vorbireabanatana.ro

COLCĂI, COLCĂI (vb.)

C

a se afla într-o situație neplăcută, a înota în rău

COLĂȘIT, COLĂȘICE (s.n.)

C

boală de burtă, colici

COLĂȘIEL, COLĂȘIEI (s.m.)

C

aluat întins în formă de cerc și prăjit în ulei

COLĂȘI, COLĂŞESC (vb., IV, tranz.)

C

a peți, a cere în căsătorie

COLĂȘI, COLĂȘASCĂ (vb., IV, tranz.)

C

a face pe cineva colac, în expr.: dracu’ să se colășască!

COLĂȘEL, COLĂȘEI (s.m.)

C

gogoaşă mare din aluat întins, turtă

COLĂRIE, COLĂRII (s.f.)

C

atelier de tâmplărie

COLĂREŢ, COLĂREȚ (s.m.)

C

bucăţi de cocă fierte în lapte, tăieţei cu lapte

COLĂRĂ (var. CALĂRĂ), COLARE (s.f.)

C

boală infecțioasă la păsări

COLĂR, COLĂRI (s.m.)

C

rotar; tâmplar, dulgher, lucrător în lemn

COLAUDARE, COLAUDĂRI (s.f.)

C

recepția lucrării de către comisia avizată

COLAUDA, COLAUD (vb., I)

C

a recepționa , de către o comisie avizată, o construcție executată sau o lucrare importantă

COLARIU, COLARI (s.m.)

C

rotar

„să-ţ mânc colaina”

C

să trăiesc mai mult decât tine, să-ţi mănânc colacul

COLAINĂ, COLĂINI (s.f.)

C

colăcel care se dă de pomana mortului la înmormântare; decoraţie

COLAINĂ, COLAINE/COLĂINI (s.f.)

C

medalie

„colacu lu nănașu”

C

se face o dată pe an și se dă nașului

„colac dă pomană”

C

cozonacul care se dă la pomană

COLAC, COLAȘI (s.m.)

C

cozonac; prescură; ghemuit; cerc în zidul fântânii

COIT (s.n.)

C

împreunare sexuală

COICA, COICĂI (vb., IV, pers. a III-a, intranz.)

C

(despre porci) a guiţa

COIC! (interj.)

C

coic!

COI, COAIE (s.n.)

C

testicul

COHMEL, COHMELE (s.f.)

C

făină pentru gătit

COH, COCHI (s.m.)

C

bucătar

COGIT, COGIȚ (adj.)

C

ezitat, șovăit

COGIRIŞICĂ, COGIRIȘICHE (s.f.)

C

codirişcă, băţul pe care este fixat biciul

COGIOMATURĂ, COGIOMATURI (s.f.)

C

casă mică

COGINĂ, COGINE (s.f.)

C

ţuică

COGI, COGESC (vb., IV)

C

a se codi, a amâna executarea unei obligații sau a o face fără tragere de inimă

COFL(I)EȘÂT, COFL(I)EȘÂTĂ, COFL(I)EȘÂȚ, COFL(I)EȘÂC(I)E (adj.)

C

murdărit, mânjit

COFIEI, COFIEIE (s.n.)

C

vas din lemn, în care se cară şi se păstrează apa

COFÂȘCIT (adj.)

C

scofâlcit, neîngrijit, murdar (cu fecale)

COFÂȘCEALĂ (s.f.)

C

diaree

COFÂRŢĂ, COFÂRŢĂ (s.f.)

C

pieptănătură femeiască cu părul strâns sau împletit şi răsucit la ceafă; coc, conci

COFÂRTĂ, COFÂRCE (s.f.)

C

conci, frizură, podoabă

COFÂRCĂ, COFÂRCI (s.f.)

C

șmecherie, trucaj

COFÂRCA, COFÂRCHEDZ (vb., I)

C

a umbla, a vâşca

COFĂI, COFĂI/COFĂIE (vb., IV, intranz. reflex., unipers.)

C

a se codi; (despre viermi) a mișuna

COFARTĂ, COFARTE (s.f.)

C

automobil

COF, COFURI (s.n.)

C

partea din spate a căruței; fundul găinii

CODZĂȘE (s.f. pl.)

C

pojar

CODUBĂ, CODUBE (s.f.)

C

căscioară; loc sub soba de gătit, nișă; dubă de dus la arest; dubă pentru dezinsecția de păduchi

CODRU, CODRI (s.m. sg.)

C

bucată de pâine/mălai; pădure seculară de la munte

CODROF, CODROFURI (s.n.)

C

dulap cu sertare, folosit la păstarea hainelor

CODRENIȚĂ, CODRENIȚE (s.f.)

C

soția codreanului

CODREAN, CODRENI (s.m.)

C

pădurar, locuitor la codru/la munte

CODOBILAUS, CODOBILAUSURI (s.n.)

C

loc îngust, trecere strâmtă cu multe cotituri

CODOBEIE (s.n. pl.)

C

picioare lungi și descoperite

CODĂRIT (adj.)

C

curățirea de scăieț a cozii și a lânei din jurul ugerului la oaie

CODĂRIȘCE, CODĂRIȘCI (s.f.)

C

coada biciului

CODĂI, CODĂIESC (vb., IV)

C

a se da îndărăt de la ceva

„mai bine fruntaș în sat decât codaș la oraș”

C

e preferabil să faci parte din grupul care te reprezintă

CODAȘ, CODAȘ (s.m.)

C

printre ultimii

CODARIȘICĂ, CODARIŞCI (s.f.)

C

băţul la capătul căruia se leagă cureaua cu care se lovesc sau se îndeamnă să meargă animalele; bici

CODAIALĂ, CODAIELI (s.f.)

C

ezitare, şovăială

CODAI, CODAIESC (vb., IV)

C

a sta la îndoială, a şovăi, a ezita să facă ceva

COCTĂ (s.f.)

C

băutură răcoritoare (un fel de cola)

COCOVAIE, COCOVĂI (s.f.)

C

lut bătut şi modelat, cu gaură la mijloc, în formă de plăcintă

COCOȚAT, COCOȚATĂ, COCOȚAȚ, COCOȚACE (adj.)

C

urcat undeva

COCOȘÎ, COCOȘĂȘCIE (vb., IV, unipers.)

C

a cocoși, a călca cocoșul găina

COCOŞÎ, COCOŞĂSC (vb., IV, pers. a III-a)

C

a se împerechea

COCOȘI (s.m. pl.)

C

floricele de porumb, popcorn

COCOȘCEAN, COCOȘCEANURI (s.n.)

C

cocoașa din spatele unui om; gheb

COCOȘCĂ, COCOȘCHIE (s.f.)

C

ghemotoc de ață de diferite culori

„cântă cocoşâu”

C

(despre unele găini) cântă precum cocoşul

COCOȘÂT, COCOȘÂCE (s.n.)

C

împerecherea găinilor cu cocoșul

COCOȘĂL/COCOȘEL, COCOȘĂI/COCOȘEI (s.m.)

C

monedă mică de aur

COCOŞĂL, COCOŞĂI (s.m.)

C

cocoşel

COCOȘA, COCOȘĂDZ (vb., I)

C

a se gârbovi, a se încovoia de spate spre înainte

„nu ce da așa cocoș”

C

nu te mai da mare

„cucurudz dă cocoș”

C

floricele de porumb, popcorn

„cocoșu roșu”

C

penis rigid, apt pentru acuplare

„cocoș dă pădure/cocoș sălbacic”

C

fazan

„a pringie (pe cineva) cu cocoșu roșu”

C

a surprinde un cuplu nelegitim întreținând relații sexuale

COCOȘ, COCOȘ (s.m.)

C

masculul găinii; trăgaciul puștii (al armei de foc); floricele de porumb; încrezut

„cocostârc într-un pișior, ghiși șiuparcă, șe-i?”

C

ghicitoare/zicală în care sa dă și răspunsul

COCOSTÂRC, COCOSTÂRȘI (s.m.)

C

barză

COCORI (s.m.)

C

zulufi, cârlionți

COCOR, COCORI (s.m.)

C

pasărea sălbatică cu acest nume; zuluf, păr încrețit artificial pe frunte sau la urechi; penele ridicate la coada rățoiului/gânsacului; un anumit fel de dantelă

COCONZÂBĂ, COCONZÂBE (s.f.)

C

femeie cu dinții mari și rari

COCONIT, COCONITĂ, COCONIŢ, COCONICE (adj.)

C

răsfăţat, alintat

COCONI, COCONESC (vb., IV)

C

a răsfăţa, a cocoloşi

COCON, COCONI (s.m.)

C

domn, fiu, copil

COCOMÂRLĂ, COCOMÂRLE (s.f.)

C

șopârlă mare, care trăiește pe lângă ape

COCOLOŞÎ, IEU COCOLOȘĂSC (vb., IV)

C

a proteja

COCOLOȘÂT, COCOLOȘÂȚ (adj.)

C

acoperit fate reprobabile, mușamalizat

COCOLOŞ, COCOLOAŞĂ (s.n.)

C

bulgăraş

COCOLIT, COCLITĂ, COCOLIŢ, COCLICE (adj.)

C

răsfăţat, alintat în mod exagerat

COCOLI, COCOLESC (vb., IV)

C

a răsfăţa pe cineva, a satisface capriciile cuiva

COCOANĂ, COCOANIE (s.f.)

C

cucoană, doamnă

COCNĂRI, COCNĂRESC (vb., IV)

C

a servi

COCLEȚ (s.m. pl.)

C

lații la ițe

COCLET, COCLEȚ (s.m.)

C

andrea

COCLEBE, COCLEBI (s.f.)

C

denumire dată iţelor suplimentare folosite la ţeserea în războiul manual de ţesut a unor modele complicate

COCLEANȚĂ, COCLEANȚĂ (s.f.)

C

bibilică

COCLANŢĂ, COCLENŢ (s.f.)

C

bibilică

COCIOCÂRCĂ, COCIOCÂRȘI (s.f.)

C

rășchitor pentru depănarea bumbacului

COCINIT, COCINITĂ, COCINIŢ, COCINICE (adj.)

C

înghesuit, prins la un colţ; încăpere, împrejmuire care are multe intrânduri/colţuri

COCINI, COCINESC (vb., IV)

C

a înghesui pe cineva într-un colţ