Dicționar – Pagina 26 – dictionar.vorbireabanatana.ro

CIOCHIARSĂ (s.f.)

C

scule pentru lucru; organele genitale ale bărbatului

CIOCHERSĂ, CIOCHERSE (s.f.)

C

sculă, unealtă

CIOCÂRȚÎ, CIOCÂRȚĂSC (vb., IV, tranz.)

C

a tăia, a ciopli

CIOCÂRTEA, CIOCÂRCELE (s.f.)

C

cuiul din mijlocul plugului

CIOCÂRC, CIOCÂRCURI (s.n.)

C

unealtă pentru adunat ața pe mosor, letcă

CIOCÂI, CIOCÂIE (s.n.)

C

hoit

CIOCĂLAIE (s.f., sg.)

C

ciocnirea ouălor

CIOCAIALĂ, CIOCAIELI (s.f.)

C

ciuguleală

CIOCAI/CIOCĂI, CIOCĂI (vb., IV)

C

(despre păsări) a ciupi de ici de colo cu ciocul lucruri de mâncare; a ciuguli

CIOC, CIOCURI/CIOACE (s.n.)

C

(var. CĂUC) plisc; polonic; teacă metalică în care se poartă cutea pentru ascuțit coasa

CIOC! (s. și interj.)

C

sunetul auzit la ciocnirea unui ou de un obiect tare sau la ciocnirea, între ele, a ouălor fierte

CIOBÂRNAC, CIOBÂRNAȘE (s.n.)

C

vas mic

CIOBÂRN, CIOBÂRNE (s.n.)

C

ciob

CIOBÂRCĂI, CIOBÂRCĂI (vb., IV)

C

a se juca cu un lichid, împrăștiindu-l

CIOBÂLCĂI, CIOBÂLCĂI (vb., IV)

C

a bolborosi, a răsufla în apă, a stropi

CIOBĂNIE (s.f.)

C

oierit

CIOB, CIOBI (s.m.)

C

persoană cu nasul turtit

CIOAŞCĂ, CIOAȘCHE (s.f.)

C

palmă

CIOANCĂ (s.f.)

C

boacănă, ștrengărie

CIOAFLĂ, CIOAFLE (s.f.)

C

locul unde se adună apă amestecată cu gunoaie

CIOAFĂ, CIOAFE (s.f.)

C

varză moale, fără căpățână

CIOACĂ (s.f.)

C

cutie de lemn, în care se ţine cutea pentru coasă; vârf de munte

CIOABĂ (s.f.)

C

lingură ruptă pe jumătate

CINZAICĂ (s.f.)

C

piesa de la război, lângă care se află un fus, regulatorul sulului pe care se adună materialul ţesut

CINIERUȚ, CINIERUȚĂ (s.n.)

C

tineruț; farfurioară

CINIERET (s.n.)

C

tineret

CINIERI, CINIERI (s.n.)

C

farfurie

CINGIRE (s.f.)

C

tigaie

„a lua/a facie cingiia”

C

a servi o gustare între prânz și cină (corespondentul englezescului „ceai de la ora 5”)

CINGIE, CINGII (s.f.)

C

chindie, după-amiaza (orele 16-17) spre apusul soarelui

CINGHILII (s.f., pl.)

C

caise

CINGEU, CINGEIE (s.n.)

C

prosop, ștergar, broboadă

CINGĂU, CINGĂIE (s.n.)

C

butuc putred și tăiat

CINGĂTOARIE, CINGĂTORI (s.f.)

C

brâu bărbătesc, curea; curea la hamul cu care se strâng caii sub burtă când sunt înhămați

CINGĂ, CINJI (s.f., sg.)

C

element component al cepsei, o fâșie de pânză de formă dreptunghiulară, ornamentată; bandă lată de piele/lână/cânepă, cu care se fixează șaua de pe cal; cingătoare de piele sau de pânză

CINERIAȚĂ (s.f.)

C

tinerețe

CINERI, CINERE (s.n.)

C

farfurie

CINEREŢĂ, CINEREAŢĂ, CINEREŢI (s.f.)

C

tinereţe

CINERET (s.multiplu)

C

tineret

CINEREA, CINERELE (s. f)

C

tinerică

CINEARI (s.f.)

C

farfurie

CINDUŢĂ, CINDUȚĂ (s.f.)

C

(var. CINDUŞĂ) bucătărie de vară

CINDĂ, CINDZ (s.f.)

C

tindă, bucătărie

CINCĂTUI, CINCĂTUI (vb., IV)

C

a nu se supăra

CINĂŞ, CINAŞĂ, CINAŞ, CINAŞIE (adj.)

C

fercheş, gingaş

CINĂR, CINĂRĂ, CINERI, CINERE (adj., s.m. şi s.f.)

C

tânăr; mire, mireasă

CINARIU, CINARI (s.m.)

C

pânză cu fire de beteală

CINARIU, CINARE (s.n.)

C

pânză cu fire de bete

CINARINI (s.m.)

C

sg. fir gros din bumbac introdus într-o țesătură fină din bumbac

CINAR (s.n.)

C

pânză de bumbac

CINALĂ, CINELI (s.f.)

C

tină

CIMPURIU, CIMPURIIE, CIMPURII, CIMPURII (adj.)

C

timpuriu

CIMPOREȘ, CIMPOREȘ (s.m.)

C

ciotul care rămâne în câmp după tăierea brațelor de porumb sau floarea soarelui

CIMPI (s.m. pl.)

C

timpuri, vremuri

CIMP, CIMPURI (s.n.)

C

timp

CIMNEALĂ, CIMNIELI (s.f.)

C

viață liniștită

CIMIȘOARA (s. propriu)

C

Timișoara

CIMIȘAN, CIMIȘANĂ, CIMIȘENI, CIMIȘENE (s. și adj.)

C

timișean

CIMIȘ (s. propriu)

C

râul Timiș

CIMIE, CIMII (s.f.)

C

femeie geloasă

CILIN (adv.)

C

separat, aparte

CILIM, CILIMURI (s.m.)

C

cuvertură din lână țesută, cu motive florale, pentru acoperit patul, cu franjuri pe margine din acelaşi material

CILIGĂ, CILIGI (s.f.)

C

șaretă, trăsură mai mică

CIGORI (vb., IV)

C

a se speti, a se chinui

CIGOANE, CIGONI (s.f.)

C

scăldătoare

CIGNĂ, CIGNE (s.f.)

C

tihnă

CIGMEJ, CIGMEJĂ (s.n.)

C

puiuțul mesei, pupitru

CIGMEI, CIGMEIE (s.n.)

C

sertăraș la masă, puiuțul mesei

CIGĂRĂ, CIGĂRI (s.f.)

C

prâsnel, sfârlează

CIGĂ, CIGHE (s.f.)

C

scripete

CIGANIE, CIGĂNI (s.f.)

C

cratiță, tigaie

CIFLU, CIFLE (s.n.)

C

corn

CIEȘMIE, CIȘMII (s.f.)

C

alice, plumb

CIEȘCUI, CIEȘCUI (vb., IV)

C

a se văita, a se necăji, a se mira

CIEȘÂT, CIEȘÂTĂ, CIEȘÂȚ, CIEȘÂCE (adj.)

C

oblic, pieziș

CIERONIU, CIERONI (s.m.)

C

lemnul de cer

CIECȘALĂ, CIECȘALI (s.f.)

C

teacă

CIECOVANA (s. propriu)

C

Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul (29 august)

CIEAMĂȚ, CIEAMĂȚĂ (s.n.)

C

luntre, barcă mică

CIE (pr. invar.)

C

ce

C(I)E DUȘI

C

te duci

CICUȚĂ (s.f.)

C

mătușă

CICURAT, CICURATĂ, CICURAŢ, CICURACE (adj.)

C

ascuţit, găurit

CICURA, CICUR (vb., I, tranz.)

C

a găuri ceva cu un cic

CICUI, CICUIESC (vb., IV, tranz.)

C

a ciugului

CICOŞEL, CICOȘĂI (s.m.)

C

călăreţ

CICOȘ, CICOȘ (s.m.)

C

păzitorul hergheliei de cai

CICOARIE, CICORI (s.f.)

C

cicoare, înlocuitor al cafelei naturale; panseluță; fluture cu aripi mari, colorate divers

CICNIT, CICNITĂ, CICNIŢ, CICNICE (adj.)

C

tihnit, liniştit, odihnit

CICNIEALĂ, CICNIELI (s.f.)

C

tihnă, confort, liniște sufletească

CICNI, CICN(I)EȘCE (vb., IV, unipers., intranz.)

C

a tihni, a avea folos de ceva, a-i prii, a-i face bine

„a avea cicnă (de ceva)”

C

a-i prii; a avea parte de liniște și satisfacție

CICNĂ, CICNIE (s.f.)

C

v. cignă, tihnă, confort, liniște sufletească, pace, odihnă

CICNALĂ (s.f.)

C

v. cicnă

CICMĂ (s.f.)

C

v. șicmă, dantelă

CICLOI (s.m., pl.)

C

înşelători

CICINCUŞĂ, CICINCUȘ (s.n.)

C

apă cu faină amestecată de dat la pui

CICILI, CICILESC (vb., IV, tranz.)

C

a lustrui, a dichisi

CICILAȘ (s.m.)

C

pui de iepure, iepuraș

CICILAC, CICILAȘI (s.m.)

C

pui de iepure