Dicționar – Pagina 38 – dictionar.vorbireabanatana.ro

CĂRETE, CĂREŢ (s.m.)

C

copil neastâmpărat

CĂRDĂŞÎ, CĂRDĂȘĂSC (vb., IV)

C

a înşela, a se alia la fapte rele

CĂRCIJE, CĂRCIJIE (s.f. pl.)

C

anexă la plug cu două roți inegale

CĂRÂNIE, CĂRÂNI (s.n.)

C

lături din comină de prune

CĂRÂNI (s.m.)

C

lături, terci, mâncare pentru porci

CĂRÂMBĂŢ, CĂRÂMBĂȚ (s.m.)

C

beţişor strâmb ce se pune la roata unui car, ca să iasă afară

CĂRÂMBĂ, CĂRÂMBE (s.f.)

C

partea de sus a cizmei

CĂRÂMB, CĂRÂMBURI (s.n.)

C

capetele osiei la car sau la trasură

CĂRĂUȘ, CĂRĂUȘ (s.m.)

C

căruțaș; transportator; derdeluş, seniuş, pantă de pe care se dă cu sania

CĂRĂTURĂ, CĂRĂTURI (s.f.)

C

ceea ce se transportă; timpul/perioada în care se face transportul

CĂRĂSÂŢĂ, CĂRĂŞÂŢĂ (s.f.)

C

caras

CĂRĂRABĂ, CĂRĂRABE (s. f.)

C

gulie

CĂRĂNĂRIE, CĂRĂNĂRII (s.f.)

C

o casă ce posedă alambicuri pentru lichide

„cărămidă (d-a) moartă”

C

văiugă (cărămidă preparată din lut, pleavă și apă, uscată la soare)

„cărămidă (d-a) arsă”

C

cărămidă arsă în cuptor

CĂRĂMIDĂ, CĂRĂMIDZ (s.f.)

C

cărămidă

CĂRĂMIDARI, CĂRĂMIDARI (s.m.)

C

persoană care face cărămidă; țiglar

CĂRĂMBĂȚ, CĂRĂMBĂȚURI și CĂRĂMBEȚI (s.n. și s.m.)

C

cuiul de la roata carului; ins nestatornic

CĂRĂBOI, CĂRĂBOAIE (s.n., sg.)

C

substanță (sulfat de fier) – de culoare verde, solubil în apă, care este folosită la vopsirea fibrelor de cânepă; calaican

CĂRĂBĂȘASCĂ, CĂRĂBĂŞĂŞCI (s. și adj.)

C

joc popular (pe loc) de perechi

CĂRĂBĂNI, CĂRĂBĂNIESC (vb., IV)

C

a-şi lua tălpăşiţa

„(a fi) mort dă bat/turtă dă bat/bat criță/bat dă nu să poacie țâne pră pișioare“

B

(a fi) foarte beat

BAT, BATĂ, BEȚ, BECIE (adj.)

B

beat

BAŞIŢĂ, BAȘIȚĂ (s.f.)

B

soţia baciului; băciţă

BAȘIAUĂ, BAȘIALЕ (s.f.)

B

grădină

BAȘI (s.m.)

B

bade, nene

BAŞCIE, BAȘCII (s.f.)

B

pepenărie; grădină de zarzavat

BAŞCIAUĂ, BAŞCIALE (s.f.)

B

grădină

BAȘCĂŞÂT, BAȘCĂŞÂTĂ, BAŞCĂŞÂŢ, BAȘCĂŞÂCE (adj.)

B

separat unul de altul; divorţat; fără legătură, izolat

BAŞCAŞÎ, BAŞCAŞĂSC (vb., IV)

B

a face să nu mai fie împreună; a se despărţi, a se separa

BAŞCA (prep.)

B

(în) afară de…, exceptând, nepunând la socoteală

BAȘCA (adv.)

B

în plus

BAȘĂ (s.m.)

B

conducător de gintă sau de unitate militară turcească

BAȘ (adv.)

B

chiar, tocmai, taman

BASMA (s.f.)

B

pesemne că, poate că

BASIIE, BASII (s.f.)

B

băcie

BASIELARI, BASIELARI (s.m.)

B

grădinar

BASFIGLION (s.)

B

dubă fanfară

BASÂMCĂ (adv. de mod)

B

pesemne, probabil, de bună seamă

BASÂMA (adv.)

B

poate că, probabil

BASĂMICE (adv.)

B

aşadar

BARZAȘ (s.m.)

B

barză, cocostârc

BARUN (s.m.)

B

conte

BARŞOANE (s.f.)

B

catifea

BAROS, BAROASĂ (s.n.)

B

ciocan mare și greu

BARNĂ, BÂĂRNI (s.f.)

B

barnă

BARIM (adv.)

B

cel puţin, măcar, barem

BARIAC, BARIAȘE (s.n.)

B

steag

BAREM/BAREMI (loc. adv.)

B

măcar atât

BARDZĂ, BERDZĂ (s.f.)

B

barză, pasăre alb cu negru

BARDZ, BARDZĂ, BARDZ, BARDZĂ (adj.)

B

barz

BARDUN, BARDUNURI (s.n.)

B

instrument de alamă folosit în fanfare; bariton

BARDOȘ (s.m.)

B

cocostârc, barză

BARDON, BARDUANIE (s.n.)

B

trombon bas, în orchestrele populare bănăţene

„dă cu barda-n Dumnedzău”

B

om nesocotit și nemilos

BARDĂ, BĂRDZ (s.f.)

B

bardă, satâr

BARCĂ, BĂRȘI (s.f.)

B

barcă

BARBUŢĂ, BARBUŢ (s.f.)

B

bărbuţa

BARBON, BARBOANE (s.n.)

B

păr mare pe bărbie şi pe obraji; barbă mare

BARBIRI (s.m.)

B

frizer

BARBIE, BARBI (s.f.)

B

bărbie

BARBĂR, BARBERI (s.m.)

B

derbedeu, trădător

„barbă dă țap” (loc. subst.)

B

barba cioc a preotului fălos

BARBĂ, BĂRBI (s.f.)

B

bărbie (la oameni), dar și părul barbei

BARBAT, BARBATĂ, BARBAŢI, BARBACE (adj.)

B

care munceşte mult şi cu râvnă, care lucrează iute şi cu spor, vrednic, harnic

CĂRĂBAȘIUL (s.p.)

C

joc la nuntă ce se joacă pe o melodie ce imită sunetul cimpoiului

CĂRĂBAȘ, CĂRĂBAȘ (s.m.)

C

cântăreț din cărabă; cimpoier

CĂRABĂ, CĂRABI/CĂRABE (s.f.)

C

instrument de suflat confecționat din pană de gâscă care scoate doar un sunet

„a să căra cu coșia/mașina/avionul”

C

a se plimba cu căruța/mașina/avionul

„a căra în space”

C

a duce în spate

CĂRA, CAR (vb., I, tranz. reflex.)

C

a transporta, a se deplasa; a o șterge; a se plimba

CĂR(I)EC(I)E, CĂR(I)EȚ (s.m., sg.)

C

oxiur, viermișor

CĂPUTA, CĂPUTĂDZ (vb., I, tranz.)

C

a prinde o bucată din material rezistent de ciorap sau încălțăminte ușoară cât e talpa piciorului; a căptuși; a bate

CĂPUT, CĂPUTURI/CĂPUCE (s.n.)

C

haină din stofă groasă sau din piele; veston, palton

CĂPUȘĂ, CĂPUȘĂ (s.f.)

C

păduche de găină

CĂPUI, CĂPUI (vb., IV, tranz.)

C

a conduce

CĂPTUȘÎ, CĂPTUȘĂSC (vb., IV)

C

a căptuși; a bate pe cineva

„a tragie o căptușală”

C

a bate tare pe cineva

CĂPTUȘALĂ, CĂPTUȘĂLI (s.f.)

C

pânză specială care se folosește ca dublură în interiorul unui articol de îmbrăcăminte

CĂPTĂTURĂ (s.f.)

C

privire dubioasă, ciudată

CĂPTĂLAN, CĂPTĂLANI (s.m.)

C

plantă erbacee cu frunze mari pe care se așeză untul, brânză, peștii; brusture

CĂPTARI, CĂPTARE (s.n.)

C

înveliș din paie de secară pentru coșnița de stupi, coșeriță sau șovar (rogoz); acoperiș de jur împrejurul

CĂPTA, CAPT (vb., I, tranz.)

C

v. căuta

CĂPȘUNARI (s.m. pl.)

C

culegător de căpșuni

CĂPRONI, CĂPROANE (s.n.)

C

trepied din lemn care susține vârtelnița; suport pentru drobul de sare

CĂPRII (adj. m. pl.)

C

căprui

CĂPRARI, CĂPRARI (s.m.)

C

păstor/paznic la capre; caporal; cantonier/supraveghetor al digului și al nivelului apei canalului Bega

CĂPOS, CĂPOSĂ, CĂPOȘ, CĂPOȘĂ (adj.)

C

căpos

CĂPLIUZ, CĂPLĂUZ (adj.)

C

căpiat, nebun, zăpăcit

CĂPLEAN (adj.)

C

cu urechi mari și blege

CĂPIU, CĂPII (adj.)

C

căpiat, nebun

CĂPIȚĂ, CĂPIȚĂ/CĂPIŢ (s.f.)

C

claie în formă de cruce din snopi de grâu, claie de fân; șapcă, căciulă; partea superioară a cuptorului

CĂPIȘON, CĂPIȘOANE (s.n.)

C

capișon

CĂPISTER, CĂPISTERE (s.n.)

C

covată, albie, troacă mare pentru frământat aluatul

CĂPINEAG (s.n.)

C

acoperiş

CĂPIEŢAUĂ, CĂPIEŢĂLIE (s.f.)

C

grămăjoară de fân

CĂPIEŢ, CĂPIAŢĂ (s.n.)

C

vas cu care se ia vama la moară

CĂPIE, CĂPII (s. f)

C

poartă

CĂPICIENIE (adj)

C

cel mai important, ex. „la căpicienie”

CĂPIAT, CĂPIATĂ, CĂPIAŢ, CĂPIACIE (adj.)

C

buimăcit, nebun