Dicționar – Pagina 39 – dictionar.vorbireabanatana.ro

CĂPIAT (s.n. sg.)

C

boală a oilor, caprelor sau vacilor, provocată de localizarea teniei în creier, din cauza căreia animalele bolnave dau des și brusc din cap și încep să fugă, crezând că în felul acesta vor scăpa de durere; speriat, nebun

CĂPIALĂ, CĂPIEL (s.f.)

C

nebunie

CĂPIA, CĂPIEDZ (vb., I, tranz. reflex.)

C

a înnebuni

CĂPEȚEL, CĂPEȚELE (s.n.)

C

colac în formă de cruce care se prinde de un altul și care se dau ca pomana mortului la 3 și 9 zile, respectiv la 3 săptămâni de la deces

CĂPENIAG (s.n.)

C

manta de ploaie

CĂPENEAG, CĂPENEJE (s.n.)

C

glugă, manta

CĂPELĂ (s.f.)

C

caschetă militară, șapcă, căpiță

CĂPECENIE, CĂPECENII (s.f.)

C

om important, căpetenie

CĂPECE, CĂPECI (s.n.)

C

vas de 2 litri

CĂPCĂUN, CĂPCĂUNI (s.m.)

C

zăpăcit, greu de cap

CĂPĂU, CĂPĂI (s.m.)

C

câine de vânătoare

CĂPĂȚÂNĂ, CĂPĂȚÂNI (s.f.)

C

parte a harnașamentului pusă pe capul calului, peste căpăstru, pentru a putea fi dirijat după voie; (despre oameni, ironic) cap mare

CĂPĂȚÂNAT, CĂPĂȚÂNATĂ, CĂPĂȚÂNAȚ, CĂPĂȚÂNACE (adj.)

C

încăpățânat

CĂPĂȚ, CĂPĂȚ (s.m.)

C

măsură de 1 ½ l, cu care se ia vama la moară

CĂPĂTUIT, CĂPĂTUITĂ, CĂPĂTUIȚ, CĂPĂTUICE (adj.)

C

terminat, liniștit, rânduit

CĂPĂTUI, CĂPĂTUIESC (vb., IV, intranz. reflex.)

C

a se făgădui, a se logodi/căsători

„om fără căpătâni”

C

persoană care n-are nici un rost în viață

CĂPĂTÂNI, CĂPĂTÂNE (s.n.)

C

căpătâi

„căpătâniu ge sus”

C

zona de sus a satului, din amonte

CĂPĂTÂNI, CĂPĂTÂN(I)E (s.n., sg.)

C

căpătâi, parte a patului unde se pune capul; pernă dintr-o țesătură mai groasă umplută cu fân sau cu ghije; zonă a satului

CĂPĂTAT, CĂPĂTATĂ, CĂPĂTAȚ, CĂPĂTACE (adj.)

C

primit

CĂPĂTAN, CĂPĂŢÂNE (s.n.)

C

perniţă de cap

CĂPĂTA, CAPĂT (vb., I, tranz.)

C

a primi

CĂPĂȘIT, CĂPĂȘITĂ, CĂPĂȘIȚ, CĂPĂȘICE (adj.)

C

acoperit cu ceară

CĂPĂSTRU, CĂPESTRE (s.n.)

C

harnaşament pentru legat cai

CĂPĂRÎ, CĂPĂRESC (vb., IV, reflex.)

C

a (se) logodi

CĂPĂRIT, CAPĂRITĂ, CĂPĂRIȚ, CĂPĂRICE (adj.)

C

arvunit; logodit

CĂPĂRI, CĂPĂRESC (vb., IV, tranz.)

C

a arvuni; a asigura (prin bani sau daruri) viitoarea mireasă în vederea căsătoriei; a logodi

CĂPĂREALĂ, CĂPĂRELI (s.f.)

C

arvunire, plată la avans; logodire

CĂPĂRÂT, CĂPĂRÂTĂ, CĂPĂRÂŢ, CĂPĂRÂCE (adj.)

C

logodit

CĂPAU, CĂPAI (s.m.)

C

copoi, câine de vânătoare

CĂPARĂ, CĂPĂRI/CĂPERI (s.f.)

C

arvună; logodnă

CĂNUȚ, CĂNUȚ (s.m.)

C

păpușoi mare

CĂNUNI, CĂNUNESC (vb., IV, intranz.)

C

a suferi, a îndura

CĂNUNE, CĂNUNI (s.f.)

C

om fără căpătâi, care stârnește râsul sau mila

CĂNUNAT, CĂNUNĂRI (s.n.)

C

tânguit, văicărit

CĂNUNAT, CĂNUNATĂ, CĂNUNAȚ, CĂNUNACE (adj.)

C

speriat

CĂNUNA, CĂNUN (vb., I, intranz. reflex.)

C

a fi năpăstuit; a se chinui, a suferi, a se văita; a se mira; a se strădui la o muncă grea; a se necăji, a se văicări

CĂNUN, CĂNUNURI (s.n.)

C

necaz, viață grea; tun

CĂNȚĂLĂRIE (s.f.)

C

cancelarie

„cănțălarie advocațială”

C

biroul unui avocat liber profesionist

CĂNȚĂLARIE, CĂNȚĂLĂRI (s.f.)

C

birou, cancelarie

CĂNŢĂLAIDINĂR, CĂNŢĂLAIDINĂRI (s.m.)

C

scrib, funcţionar, conţopist

CĂNTUȚĂ, CĂNTUȚ(Ă) (s.f.)

C

cantă (mai) mică

CĂNTIȚĂ, CĂNTIȚĂ (s.f.)

C

dim. de la cantă

CĂNTA (vb., I, intranz.. reflex.)

C

(var. CÂNTA) a se jeli, a se văita, a se boci

CĂNIT, CĂNITĂ, CĂNIȚ, CĂNICE (adj.)

C

murdar de funingine

CĂNIEPIȘCE, CĂNIEPIȘCI (s.f.)

C

teren cultivat cu cânepă

CĂNI, CĂNIESC (vb., IV)

C

a se înnegri; a-și vopsi părul/mustața cu vopsea neagră

CĂNEALĂ, CĂNIELI (s.f.)

C

vopsea neagră

CĂNĂPEU, CĂNĂPEIE (s.n.)

C

corp de mobilă

CĂNĂPEI, CĂNĂPEIE (s.n.)

C

canapea

CĂNĂBET, CĂNĂBETE (s.n.)

C

cană

CĂNATĂ, CĂNACE/CĂNĂȚ (s.f.)

C

cană pentru apă; vas emailat pentru lapte

CĂNAT, CĂNATE (s.n.)

C

(la uşă) cercevea

CĂNAP, CĂNAPURI (s.n.)

C

sfoară din cânepă rezistentă și groasă

CĂMJIE, CĂMJII (s.f.)

C

bici

CĂMGIE (s.f.)

C

biciușcă pentru mânat caii

CĂMEȘĂ, CĂMEȘ (s.f.)

C

cămașă

CĂMĂTĂRNICI, CĂMĂTĂRNICESC (vb., IV)

C

a agonisi, a spori banii prin camătă

CĂMARĂ, CĂMĂRI (s.f.)

C

cameră unde se țin lucrurile mai de preț, soba mare

CĂLUȚ, CĂLUȚ (s.m.)

C

cal mic

CĂLUŞER, CĂLUȘERI (s.m.)

C

o masă de tâmplărie cu o gaură la mijloc, ca să se poată fixa lemnul la lucru

CĂLUȘER, CĂLUȘERI (s.m.)

C

călușar

CĂLUȘEAN, CĂLUȘEANI (s.m.)

C

călușar

CĂLUȘARI, CĂLUȘARI (s.m.)

C

dansator al jocului Călușarii

CĂLUŞAN, CĂLUȘENI (s.m.)

C

dansator în jocul căluşarilor

CĂLUȘ, CĂLUȘĂ/CĂLUȘURI (s.n.)

C

spălătoare

CĂLUP, CĂLUPURI (s.n.)

C

calapod

CĂLȚUNIE, CĂLȚUNI (s.m.)

C

încălțăminte de sărbătoare, asemănătoare cizmelor, dar cu carâmbii mai mici

CĂLȚUNARI, CĂLȚUNARII (s.m.)

C

pantofar care confecționează și călțuni

CĂLTĂBOȘ/CALTABOȘ

C

caltaboș făcut din măruntaie de porc, amestecate cu orez și mirodenii

CĂLTA, CĂLT (vb., I)

C

a căuta

CĂLTA (vb., I)

C

a căpia

CĂLPĂTORI (CĂRPĂTORI), CĂLPĂTOAR(I)E (s.n., sg.)

C

suport (tavă) – din lemn pe care se așează mămăliga

CĂLPAG, CĂLPAJE (s.n.)

C

capacul de la cazanul cu țuică

CĂLPAC, CĂLPAȘE (s.n.)

C

capac

CĂLONI, CĂLOANE (s.n.)

C

scaun

CĂLONI, CĂLOAN(I)E (s.n.)

C

cuptor

CĂLMECIT (adj.)

C

amețit de la băutură

CĂLMĂJÂNII (adj. invar.)

C

roșu închis, ocru

CĂLITCĂ, CĂLITCHE (s.f.)

C

colivie

CĂLIT (s.n.)

C

oțelit

CĂLIȘICĂ, CĂLIȘIȘI (s.f.)

C

colivie; potecuţă

CĂLINDARI, CĂLINDARE (s.n.)

C

calendar

CĂLIETCĂ, CĂLIETCHE (s.f.)

C

colivie

CĂLIEALĂ, CĂLIELI (s.f.)

C

(despre om, la figurat) fecundație, naștere, zestre ereditară

CĂLFEZÎ, CĂLFEZĂSC (vb., IV, tranz.)

C

a îngălbeni

CĂLFEDZÎ, CĂLFEDZĂSC (vb., IV, intranz.)

C

a îngălbeni, a se pierde cu firea

CĂLFEDZÂT, CĂLFEDZÂTĂ, CĂLFEDZÂȚ, CĂLFEDZÂCE (adj.)

C

surmenat, foarte obosit

CĂLETCĂ, CĂLETCHE (s.f.)

C

colivie, cușcă

CĂLECI, CĂLECESC (vb., IV, tranz.)

C

a emaila

CĂLEATCĂ, CĂLEATCHE (s.f.)

C

cușcă mare, de circ, pe roate; colivie

CĂLEAȘCĂ, CĂLEȘCI (s.f.)

C

caleașcă

CĂLEALĂ, CĂLELI (s.f.)

C

mâncare, haleală; (în expr. dân căleală) din naștere

CĂLDURĂ, CĂLDURI (s.f.)

C

căldură; la plural, se referă la femelele animalelor care își manifestă dorința naturală de împerechere

CĂLDĂRUȘCĂ, CĂLDĂRUȘCI (s.f.)

C

vas de aramă la ceremoniile religioase, cu apă și busuioc, în care se pun bani metalici de pomană

CĂLDĂRĂSÂT, CĂLDĂRĂSÂTĂ, CĂLDĂRĂSÂŢ, CĂLDĂRĂSÂCE (adj.)

C

cu gust metalic (răchie căldărăsâtă)

CĂLDĂRAȘ, CĂLDĂRAȘ (s.m.)

C

țigan care confecționează căldări de aramă

CĂLDĂRARI (s.m. pl.)

C

țigani meșteri în aramă