„a nu ave obraz”

A

a nu-și respecta promisiunea făcută/cuvântul dat

„a nu ave nas”

A

a se rușina; a nu avea curajul să se întâlnească cu persoana căreia i-a greșit

„a n-ave stăvală”

A

a fi permanent în mișcare, a nu avea stare

„a ave un paore dă pământ”

A

a avea în proprietate 32 de lanță (iugăre) de teren agricol (arabil, pădure, fânețe)

„a ave orbu găinii”

A

a nu sesiza ceva ce este evident; a nu avea o privire/gândire în perspectivă, ci una limitată la interesele de moment

„a ave obraz”

A

a fi cinstit/respectat

„a ave nărav”

A

a avea defecte vizibile

„a ave nas”

A

a fi de încredere

„a ave fras”

A

a fi răutăcios

„a ave foc”

A

a avea temperatură corporală mare

„a ave fartiri la…”

A

a locui (și servi masa), temporar, contra cost la cineva

„a ave drași”

A

(despre animale) a fi în călduri; (despre oameni) a fi excitat sexual și dornic de acuplare

„a ave d-îmbiu”

A

a avea din abundență tot ce ai nevoie

„a ave croi”

A

a fi suplu, plăcut

„a ave casă”

A

a fi familist, gospodar

„a ave cap”

A

a fi deștept

„a ave aere”

A

a fi nechibzuit

AVANIȚĂ, AVĂNIȚE (s.f.)

A

(var. AVENITURĂ, AVENITURI) persoană care nu e de prin partea locului, care nu face parte din băștinași

AVAN, AVANURI (s.m.)

A

mâtcălău (se pisează sare, piper, zahăr)

AVAN, AVANE (s.n.)

A

piuă mică de pisat zahăr

AUTRITĂR (s.m.)

A

arbitru de tușe

AUT, AUTURI (adv.)

A

minge la sport (fotbal, handbal) când a ieșit în afara terenului de joc

AUSNIC (s.m.)

A

om de încredere, slugă devotată

AUSLAG (s.f.)

A

vitrină (în limba germană)

AUSFAL (s.n)

A

ieşire din încercuire, atac

AUSBRUH (s.m.)

A

vin de calitate superioară

AUF (germ.)

A

comandă militară folosită și la vite: ridică, ridică-te

AUDZ (s.n.)

A

auz

AUCTA ȘCOLARĂ (s.f. sg.)

A

fond școlar înființat cu scopul de a desfășura buna desfășurare a activității

AU! AU! AU! (interj.)

A

strigătură („Au! au! au! Unge-i mândra s-o fac prau!”)

AU! (interj.)

A

exprimarea durerii

AȚOS (adj.)

A

cu fibre tari; vârtos, tare, solid; (carne sau fasole verde veche) cu nervuri tari

AŢELE (s.f. pl.)

A

joc din nopţile de priveghi ce făcea parte din tradiţia de înmormântare

AȚÂȚĂLE (s.)

A

așchii de lemn, folosite la aprinderea focului

AŢÂŢA, AȚÂȚ (vb., I)

A

(var. AŢÂŢĂI) a aprinde focul, a asmuţa, a porni pe cineva împotriva cuiva

ATINJE, ATING (vb., III)

A

a lua contact direct dar superficial, uşor sau în treacăt cu un lucru sau cu o suprafaţă; a trage cuiva o bătaie; (fig.) a jigni, a insulta, a ofensa

ATÂTA (adv.)

A

atât