„apă dă ploaie”

A

apă de ploaie; lucru fără valoare

„apă acră”

A

apă minerală de la Buziaș

„a slobodzî apa”

A

a pune, pe o apă curgătoare, printr-un ceremonial religios adecvat, ofranda pentru mort, după 40 de zile de la deces

„a lăsa gura apă”

A

a saliva, a-i fi drag de cineva foarte mult

„a căra apa”

A

a duce în fiecare dimineață apă de la același izvor, timp de șase săptămâni, pentru ca mortului să nu-i fie sete

APĂ, APE (s.f.)

A

apă; baltă, râu

APĂ (adv.)

A

apoi; „apă… să-ț spun…” – apoi, să-ți spun…

APA VIE

A

în mitologia românească este un aspect al apei miraculoase cu care se vindecă sau este înviat eroul solar răpus de un duşman; în basme se regăseşte în locuri innaccesibile, „unde se bat munţii în capete”

APA SÂMBECII

A

râu infernal în geografia mitică a daco-românilor; această apă curge în tărâmul de dincolo şi este patronată de Sfânta Sâmbătă, izvorând de sub rădăcinile Bradului Lumii, ca apă curată, iar după ce înconjoară pământul de 3, 7 sau 9 ori, ca un şarpe, se îndreaptă spre iad, unde se află Apa Sâmbetei. În magia populară, apa curgătoare, având ca arhetip Apa Sâmbetei, este calea de exorcizare a bolilor şi altor rele

APA MARE

A

apă ieşită din matcă; denumirea celui mai mare râu care traversează un sat; ocean

APA MARE

A

apă care trece individul din Lumea de Aici în Lumea de Dincolo în descântecul de „apă mare” (sau „numărătoarea mare”)

AORET, AORETURI (s.n.)

A

obiecte de podoabă din aur (în cantitate mare); bijuterii

AORE! (s.n.)

A

apelativ pentru un copil drag (și cuminte)

„a avia gură dă aor”

A

a fi om înțelept, a fi bun sfătuitor; a avea mulți dinți de aur

„(a fi) om dă aor”

A

(a fi) om foarte valoros, persoană cu merite mari (recunoscute de către colectivitate)

AOR (s.n. sg.)

A

aur; metal prețios

ANUME (adv.)

A

cu dedicație precisă

ANTISTIE, ANTISTII (s.f.)

A

organ colectiv de conducere la nivel local; consiliu; comitet

ANTISTA (s.f.)

A

consiliu comunal

ANTIMIS (s.n.)

A

pânza sfântă de deasupra altarului

ANJINIRI, ANJINIRI (s.m.)

A

specialist cu pregătire tehnică şi teoretică superioară; inginer;

ANIȘI (s.m)

A

anason

ANGEROANE (s.n.)

A

albitură (pește)

ANCĂIT (s. propriu)

A

forma populară a denumirii satului Iancahid/Iancaid (azi Jankov Most)

ANA (s.f.)

A

Ana

„anu trecut”

A

anul care a trecut

„an vară”

A

în vara anului trecut

AN, ANI (s.m.)

A

an calendaristic, perioadă de timp

AN (adv.)

A

anul trecut, acum un an

AMUŞÎ (vb., IV)

A

a (se) sfoigi, a mucegăi, a (se) infesta (cu ouă şi larve de muscă)

AMUNCĂ (adv.)

A

sentiment de sfială de care este cuprins cineva când se află într-o situaţie penibilă; stinghereală, jenă

AMUNCA (adv.)

A

greu, cu greu

AMUNCA (adv.)

A

anevoie, cu mare greutate; încet, fără spor/grabă (în muncă)

AMOVA, AMOVEZ (vb., I)

A

a destitui, a înlocui/a schimba din funcție

AMORȚÂT (adj.)

A

amorțit, înghețat

AMOI (vb., IV)

A

pus la înmuiat

AMNARI (s.n.)

A

amnar, bucată de oțel care face scântei prin lovirea pietrei

AMINET! (interj.)

A

amin!, gata!, mântuit!, praful s-a ales de…! (probabil contaminare între amin şi amanet)

AMIN! (interj.)

A

fii pe pace!; astâmpără-te! a murit!

AMIATĂ (SĂ) (vb., IV)

A

conjugarea prezentului de la a ameți; verbul acesta are în Banat o conjugare aparte: amet, ameți, ametem iar la conjunctiv: să amet, să ameți, să amiată